Dacă sunteţi capabili pricepeţi şi fără ajutor

Cei mai mulţi oameni politici, dacă e să dăm crezare elementelor de care dispunem, nu sunt interesaţi de adevăr, ci de putere şi de menţinerea acestei puteri. Pentru menţinerea puterii, este esenţial ca oamenii să fie ţinuţi în ignoranţă, să trăiască fără să cunoască adevărul, până şi adevărul propriei lor vieţi. Prin urmare, în jurul nostru se află o uriaşă pânză de minciuni, din care ne hrănim.

Harold Pinter, laureat al premiului Nobel.

Războiul şi banii conduc lumea. Când ai bani, ar trebui să te pregăteşti să intri în război ca să-ţi protejezi banii, iar acesta este principalul interes al corporaţiilor şi guvernelor.

Rosalie Bertell

 

Nu, nu intru în politică, vreau doar să vă spun că aveţi aici o carte care trebuie neapărat citită. Acolo veţi descoperi multe. Dacă tot vreţi să ştiţi cum se va sfârşi lumea, atunci trebuie să vă spun că Sylvie Simon a venit cu documentaţie serioasă în faţa cititorului. Şi, independent de ea, da, şi politica intră în sfera asta. E mult mai probabil ca liderii noştrii să ne distrugă, pe noi şi lumea în care trăim. Dar staţi liniştiţi, România e ţara în care nici Apocalipsa nu vine. Dumnezeu se distrează prea bine.

Mă gândeam, totuşi, să vă vorbesc despre revoltă, citând din aceeaşi autoare, care încearcă să scoată omenirea din „fierbere” cu o povestioară spusă de Olivier Clerc. Nu o s-o spun cu cuvintele mele de teamă să nu-i dau alt sens.

„ Imaginaţi-vă o oală plină cu apă rece în care înoată liniştită o broască. Focul este aprins sub oală, apa se încălzeşte lent. Curând devine călduţă. Broasca găseşte că e plăcut şi continuă să înoate. Temperatura continuă să crească. Apa e acum caldă. Broaştei nu-i prea place, o deranjează puţin, dar asta nu-i stârneşte panica. Apa devine apoi foarte caldă. Broasca începe să constate că asta e neplăcut, dar i-au slăbit puterile, aşa că suportă şi nu face nimic. Temperatura continuă să crească până când apa va fierbe şi broasca va muri. Dacă aceeaşi broască ar fi fost aruncată direct în apa aflată la 50 grade Celsius, ar fi dat imediat din picioare şi ar fi sărit din marmită. Această experienţă arată că, atunci când o schimbare se face într-un mod suficient de lent, ea scapă conştiinţei şi nu suscită de cele mai multe ori nici o reacţie, nici o opoziţie, nici o revoltă”

Eu zic să citiţi şi să recitiţi acest paragraf, pentru că e vorba victimele care consimt, fie din ignoranţă, fie din neglijenţă. Şi doar o mică parte din indivizi e capabilă să sară din oală. Noi când sărim? Sau acceptăm aşa pur şi simplu? Gândiţi-vă!

 

Şi da, m-am apucat de treabă. Şi asta atât pentru că trebuie să duc la bun sfârşit nişte proiecte, dar şi pentru că i-am promis ceva Luciei. Dumnezeu cu mila, nu ştiu ce-o ieşi, dar sper. Şi cu asta basta!

Reclame

2012 – The Movie

Cu toate că acum citesc şi interpretarea autoarei Sylvie Simon, al meu soţ a dorit în mod deosebit să vedem acest film. După ce am citit numai recenzii naşpa, mi-a cam pierit cheful de privit, dar mă rog, atâta timp cât nu m-am deplasat la cinema mi-a fost indiferent. Aşa că m-am uitat şi am luat aminte.

Vă spun de la început că merge pe varianta potopului. Chinezii construiesc arce imense – doar pentru aia cu miliarde, aşa că nu vă bucuraţi – în timp ce bietul negru mititel trebuie să dea alarma: Vine Apocalipsaaaaaaaaa!

No, vă spun ce mi-a plăcut:

Efecte speciale demenţiale. Bestiale. Foarte mişto prăbuşirile şi exploziile şi toate cele.

Charlie, unul din personaje, demenţial de dement 😀 A fost singurul care m-a impresionat întru câtva.

Câinele a fost salvat. Viva!

Ăăă, chinezii sunt simpatici. Şi aici am terminat.

Ce nu mi-a plăcut? Păi e de la sine înţeles. Fals. Adică: Preşedintele USA, adică Obama cred, a rămas, vezi Doamne, alături de popor, în loc să fugă ca disperatul la arcă. – Mă întreb dacă aşa ar face şi al nostru, dar cum nu murim până în 2012 cred că vom avea posibilitatea să aflăm. Sau nu. – Premierul italian, de asemenea, rămâne cu poporul şi cu Papa. Aşa, ce exemplu de oameni buni. Mi-a crescut inima de bucurie, preţuire şi fericire.

Un mini-avion care trece prin foc şi pulbere şi nu păţeşte nimic. Dar nimic. Un avion rusesc, mare, cu multe maşini de lux la bord, care păţeşte destule, dar nu suficiente pentru a-şi ucide pasagerii. Evident, trădări. Adică io am bilet, io plec, tu, sărăntocule, mori dă-te dracu’! Frumos, aşa impresie proastă au regizorii despre omenire? Nţ, nţ.

Mă rog, ca în orice thriller de calitate ăia răi o păţesc, ăia buni o păţesc pentru că au preferat să fie aşa, iar ăia extrem de buni ce au luptat până la final, desigur, scapă. Rusul moare, ca să se ştie de la început. Pentru că era extrem de bogat şi pentru că nu şi-a finanţat amanta în această călătorie. Dar un lucru bun tot face, îşi salvează fii sacrificându-se. Impresionant. Şi, normal, omul care a descoperit totul, cu cinci minute înainte de impact ţine neapărat ca arca sa, adică aia a SUA să-i salveze şi pe aia a căror arcă s-a stricat. Şi uite aşa ajungem la bunătate exagerată şi milă nemaiîntâlnită. Viva again! Ideea personajului era că nu poţi începe o nouă viaţă făcând o faptă rea. Faci pariu?

Bun, apele se retrag şi toată lumea e fericită.

Şi cea mai bună chestie a fost următoarea: Domnul din imagine cu fetiţa, da? O vedeţi? Ei bine, la şapte ani fetiţa încă mai folosea pampers, că încă făcea pe ea, normal. După ce totul se calmează şi când oamenii ies la aer după vreo lună, ei bine, fetiţa îşi anunţă tatăl că nu mai face pe ea. ŞI ÎI TREBUIA O APOCALIPSĂ PENTRU ASTA? JESUS!

Şi cu asta basta. Dar, da, ca thriller pur şi simplu e mişto. Ca sfârşit al lumii… îndoielnic.

  

Preşedintele USA, Fiică-sa şi nenea rău

  

Familia asta trebuie salvată. Musai.

 Nenea personaj principal, bun pana la lacrimi

 O, Yeah!

 

Fetiţa cu probleme 😉