Veşti şi poveşti

Astăzi voiam să vă vorbesc despre rubrica „Voi propuneţi”. Aşa că am să vă vorbesc 😀 Dar, înainte de toate, trebuie să fac un anunţ important. Aşa că vom începe cu:
 

P.S: Cu toate că draga noastră Crina îmi va scoate glanda, eu vă anunţ 😀 Diseară de la 22, Crina va intra în direct la emisiunea Andreei Creţulescu – habar nu am cum se numeşte şi nici cine-i tipa, dar aflu eu – de la Realitatea. Credeţi că are emoţii? Nu, nu are că i-am dat reţeta lui Piţi 😛 Aşa că urmăriţi-o. Uite de aia sunt eu mândră că o cunosc. Pot să strig pe stradă: „O cunosc pe roşcata care a intrat în direct la Realitatea” 😀 Mamăăă, şi să vedeţi ce trafic face. Sunt geloasă 😀 Crinaaa, suntem cu tine. Fără emoţii. Da?

 
Acum continuăm cu ceea ce ne-am propus. Am fost cuminte, am pus-o pe Crina sus şi l-am lăsat pe Trexel mai jos. Doamnele au prioritate, nah.
Povestea noastră, „Minţi rătăcite”, o ştiţi, dacă nu o ştiţi intraţi la rubrica „Povestea comentatorului” şi o veţi afla.
Azi când am deschis mailul am găsit partea a treia scrisă de Trexel. Am citit-o, şi, în bunătatea-mi, am hotărât să vă spun şi vouă ceea ce nu am reuşit până acum să-i comunic coautorului.
Aşadar, am salvat, am deschis şi am citit. Uimită? Ho, ho, a scris de trei ori şi deja şi-a schimbat stilul, deja se simt îmbunătăţirile. Dap, sunt geloasă. Eu a trebuit să scriu 270 de pagini ca să se simtă o îmbunătăţire. El a scris câteva şi deja se vede. Şi, vă jur, nu am avut timp să îi dau prea multe sfaturi. Nici măcar nu am ştiut ce va scrie unul şi celălalt. Totul a mers aşa din inerţie. Şi da, sunt foarte plăcut surprinsă. Habar nu am dacă blogul are o contribuţie. Faptul că a tot scris, chiar şi tâmpenii în spaţiul virtual. Oricum, a început să se dezvolte foarte repede. Să fie un talent nedescoperit? Nu îmi dau seama. Totuşi, e ciudat. Unii se chinuie de ani buni şi nu le iese atât de bine. Da, şi eu mă chinui de ani buni. Doar v-am spus, la mine a fost nevoie de mult mai mult pentru a simţi o îmbunătăţire, pentru a-mi găsi un stil. Aveam diverse stiluri în minte şi le combinam. Dar aşa zău că nu mi s-a întâmplat.
Hehe, Trexel, na că o spun public, zău că sunt mândră de tine. Când vrei şi ai entuziasm din ăla adevărat poţi. Partea a treia a poveşti va fi disponibilă, aici, mâinie seară.
Apoi urmează ultima parte din „Prima şi ultima zi”, iar săptămâna viitoare trebuie să veniţi din nou cu propuneri. Aveţi timp până luni să vă gândiţi şi să veniţi cu propuneri proaspete. Desigur, foiletonul lui Trexel şi al meu va continua. Doar e foileton, nu ştiu exact când se va termina.
 
Aşa… De două zile încerc să introduc Tenebrele la pagini, dar îmi trebuie mult calm, aşa că sâmbătă sau duminică o nouă pagină va fi disponibilă. Povestea „Tenebre” a lui Ioan Sorin Usca, mare scriitor 😉 Eu zic că pagina aceea nu trebuie ratată.
Şi, cum v-am dat veşti cam pentru toată săptămâna, mai am un singur lucru de făcut. Dar asta nu înseamnă că e cel mai puţin important.
Felicitări, Corina! Ei, ştie ea pentru ce 😉
Reclame

Zile grele

Zile grele, ce mai. O nebunie de weekend, nu am ajuns acasa mai devreme de unsprezece şi jumătate. Şi când am ajuns, am dormit mai bine de patru ore. Adica duminică. După care am plecat iar. Durerea de spate persistă. Şi singurul lucru bun din zilele astea au fost Victor, Mana şi maşina 😀 O maşină. Una mişto. Dar nu vă spun care. A spus Mana la un moment dat. De, dacă nu aţi fost atenţi. Cu toate că mie îmi era somn, somn rău.
Acum cum mai dorm eu. Am dormit până la nouă. Cred că o să mă uit pe pereţi. Am terminat şi „Crima letală”, a, o clipă. Nu am terminat „Semne bune”. Din râs în râs cu cărţile astea.
Nu am mai avut timp să trec pe bloguri. Nici pe al meu nu am avut mult timp. Dar tot am tras cu ochiul la Marian să văd ce-a zis. Mamă, şi a zis. Mult a scris 😀
Acum, la ora asta târzie, nu prea ştiu ce aş putea să vă povestesc. Nu am făcut nimic cu adevărat interesant încât să merite a fi povestit. Adică de vineri nu am făcut nimic interesant. Dar v-am povestit de vineri. Cum spuneam, mai bine a povestit Marian. Acum, pentru că Mana şi Victor aproape au promis ceva pentru weekend-ul viitor, eu vă rog pe voi să-i bateţi la cap să se ţină de cuvânt. Doar v-am spus că mă doare spatele. Fie-vă milă de un om bolnav 😀 Ar trebui să am o privire din aia plângăgioasă. Închipuiţi-vă că am. Deci am. Desigur, spăl eu maşina 😀
Cam atât. Hai, fie, nu mai căscaţi. O să mă chinui cu Our şi sper să vi-l aduc mâine. Dacă nu… Vania, ştii tu… Tenebre?! 😉