Un top zece

img84

După ce Aspoiu m-a făcut cu ou şi cu oţet, lucru pentru care îi mulţumesc, mă gândeam să vă povestesc, ba nu, să vă recomand câteva cărţi. Un top zece al cărţilor care mi-au plăcut în mod deosebit şi pe care le-am citit anul acesta.

Ok, ar trebui să fac un top cincizeci, dar nu am răbdarea necesară acum şi nici starea de spirit. După şase ore de stat în maşină, abia dacă mai pot gândi altfel decât în viteze. Ceea ce e trist.

1 Încă mi-a rămas sufletul la cartea Ivonei: „Cu sânge rece şi albastru”. Nu pot spune de ce m-a marcat atât de mult, dar nici o altă carte nu a detronat-o până în prezent. Abia aştept a doua carte a Ivonei.

2 Deşi nu se încadrează tocmai la literatură: „Amintiri din portbagaj”, cartea lui Ohanesian, a reuşit să mă facă să o citesc în mai puţin de o zi. Şi chiar mi-a plăcut mai mult decât m-aş fi aşteptat.

3 „Blocul câş”, romanţul lui Liviu Radu, încă mă mai face să zâmbesc. Recunosc, mi-a plăcut mult mai mult decât „Waldemar”. O carte savuroasă cu adevărat. Are totate ingredientele: e uşor de citit, destul de scurtă şi comică. Să nu uităm că e şi fantasy.

4 „Trilogia Abaţiei” a lui Dan Doboş, rămâne şi anul acesta printre favoritele mele. Mai ales auzind că reeditarea la Millennium Press e mult, dar mult mai bună. Deci, de notat, a se pune mâna pe noua ediţie.

5 „Hoţ şi Dragon”, cartea lui Zahn, mi-a lăsat o impresie plăcută, cu toate că nu am vrut cu nici un chip să o citesc. Era ceva ce se punea între mine şi cartea asta. Dar, ca de obicei, când nu îmi doresc să citesc ceva, îmi place.

6 Nu ştiu dacă „Copiii lui Hurin” a lui Tolkien, nu merita un loc mai bun. O carte bună, care lămureşte multe lacune din LOTR, dar, pe de altă parte, e scrisă superb, ca de obicei. Indiferent de ce spun ceilalţi, mie tot îmi place Tolkien. Mi se cam rupe că oamenii s-au săturat de el. Eu nu m-am săturat, mulţumesc!

7 Da, „Brisingr”, adică „Eragon” cartea a treia – Paolini. Da, da, da, ştiu. N-am minte nici cât un copil de zece ani şi tot aşa. De ce tot ţin oamenii să se uşureze în gustul meu, nu pot pricepe. Eragon, recunosc, a început stângaci. Da, foarte, dar ţinând cont că vorbeam, la ora aceea, de un copil de cinsprezece ani, mi s-a părut destul de bine. Şi, a fost din ce în ce mai bine. Unde mai puneţi că povestea chiar e frumoasă. Pe lângă ceea ce spun gurile răutăcioase. A ajuns el să aibă vânzări record? Ei? În cazul ăsta cui îi mai pasă de critici?

8 „New Weird”, da, au fost câteva poveşti care chiar mi-au plăcut. Nu ştiu dacă Robert sau Cristi şi le-au ales pe cele mai mişto, dar clar au fost cele mai, din cele mai. Acum nu pot spune că întreaga carte e în genul meu, dar sunt şi poveşti foarte bune.

9 „Mormintele din Atuan”, cartea Ursulei. K. Le Guin, mi s-a părut cu adevărat genială. Mi-a plăcut mai mult decât mi-aş fi închipuit atunci când am cumpărat-o. Recunosc, chestia asta cu cumpăratul este dintr-un gest reflex. Mda, oare când o să mă opresc?

10 Am încercat mult să-mi dau seama cui i-aş acorda un loc zece în sufletul meu. Pentru că, la drept vorbind, este un top subiectiv, care mi-a umplut mie creierul şi inima, şi nu e obligatoriu să vă placă şi vouă. Aşa că am decis: „Sabia Shannara” a lui Terry Brooks, rămâne în topul meu şi anul acesta. Cu toate că am citit cartea anul trecut, încă mai am în minte imagini ale acelei cărţi. Lucru care, aşa cum mai spuneam, mi se întâmplă rar. Da, un fantasy de excepţie, probabil nu pe placul tuturor pentru că şi ăsta a fost „lovit” de Tolkien.

În topul zece al cărţilor de anul acesta, astea sunt cele mai importante.

Pentru că n-am niciodată prea mult de lucru, îmi notez mereu ce citesc, pentru că la sfârşitul anului vreau să am bilanţul. Cu toate că anul acesta îmi propusesem să număr cărţile pe genuri, desigur, am uitat. Aşa că, până în prezent, de la începutul anului, am terminat un număr de 174 cărţi. Ok, cam atât pentru azi. Mâine poate o să fiu capabilă să postez ceva pentru Cella 😀

Linişte, azi corectez!

M-am uitat în urmă. Adică în urma pc-ului propriu, şi am descoperit manuscrise necorectate. Desigur, de lene. Acum nu vă închipuiţi că ardeam de nerăbdare să scriu un nou manuscris şi că n-am avut timp de corectura celor vechi. Nu, a fost lene pură. Unde mai puneţi că am nevoie de o pauză de cel puţin două săptămâni. Să explic: după ce termin manuscriusul, neapărat, dar neapărat, trebuie să mă detaşez de el, altfel nu pot corecta obiectiv, pentru că încă sunt prinsă de personaje, de acţiune etc. Aşa că de azi corectez. Am lăsat puţin pana din mână pentru o muncă plictisitoare. Urăsc corecturile, dar, până la urmă, eu sunt cea ce trebuie să le facă. Aşa e normal. Cel puţin în primă fază.

Apoi, ca să continui în aceeaşi fază plictisitoare, mă voi duce să fac cunoştinţă cu viitorii mei elevi şi cu viitoarea mea materie: cultură civică. Asta ce dracu’ e? 😀 Cum activitatea nu mă ocoleşte nici astăzi, nu ştiu ce să vă spun. Adică ştiu, dar mai întâi intru într-un preambul al pregătirilor. Că tot zicea cineva că sunt incorentă pe blog, măcar să o fac până la capăt 😛 Sper că personajul e mulţumit de incoerenţa mea. Nici o grijă, nu m-am chinuit prea tare.

Mă gândeam să vă las în compania ultimilor două cărţi citite. Doar aşa, pentru a vă face poftă.

Ei bine, pentru cititorii fideli ai lui Tolkien nu cred că mai e un secret… Şi totuşi… Da, încerc să creez un pic de mister. „Copiii lui Húrin”, într-adevăr, lămureşte multe pentru cei ce au citit Stăpânul. Pentru o mai bună înţelegere puteţi citi comentariul de aici. Eu, azi, nu sunt în stare să mă comentez nici pe mine. Mulţumesc! 😀

the_children_of_hurin_cover

Tot săptămâna asta am dat gata şi „Brisingr”. Poate că Shauki va putea să vă povestească mai multe despre Eragon şi întâmplările prin care trece. Ceea ce v-am spus mai sus rămând valabil şi pentru aici.

brisingr_cover

Am observat că în ultimul an e o puzderie de fantasy-uri pe piaţă. Ceea ce, pe de o parte, e bine, pe de alta, nu ştiu. Până la urmă s-ar putea ca piaţa să devină supraaglomerată, iar cititorul să ajungă la saturaţie. Oricum, printre ele sunt multe foarte, dar foarte mişto. Am descoperit şi cărţi scrise şi traduse genial de bine. Dar despre ele în altă poveste.

Dar, neapărat, trebuie să vă spun despre o carte cu adevărat specială. Un fel de fantasy, scris foarte, dar foarte bine. O carte cu mult mister şi foarte pământeană. Tocmai bună pentru cineva care nu a citit până acum un fantasy. O carte uşor de citit, dar, în acelaşi timp, ţine cititorul în tensiune. Nici nu ştiam de editura Alexandria până n-am descoperit-o pe Ursula K. Le Guin şi ale ei „Mormintele din Autan”. Aceasta este a doua carte din seria Terramare. Desigur, eu mă prind mai greu. Dar, am toată seria Terramare, adică tot ce a ieşit pe piaţă până acum. Şi, desigur, o nouă autoare preferată 😀 Nu e un fantasy ca toate celelalte, dar merită citită din scoarţă în scoarţă. E minunată cartea, iar autoarea ştie exact cum să se joace cu cuvintele.

Tot din ciclul fantasy, am mai terminat săptămâna trecută „Greşeala Vraciului”, a lui Joseph Delaney… Acum, dacă tot sunteţi curioşi (ştiu că nu), citesc „Tunele 2” şi da, corectez 😛

Cum deja v-am încărcat cu ceea ce fac, mă gândeam să fac un top zece. Mda, un top cu cele mai bune zece cărţi apărute anul ăsta. Desigur, pur subiectiv, exprimându-mi doar punctul meu de vedere. Nu, nu o să îl fac chiar acum. Dar, din câte se pare, mâine va fi gata. Nu că mi-ar fi greu, dar deja v-am spus prea multe pentru o singură zi. Şi, aşa cum ştiu din experienţă, nimeni nu citeşte până la ultimul rând.