Pe cine am mai… împuşcat…

Îmi e greu să vorbesc despre toate grămadă, iar poze nu prea avem, dar ne descurcăm. Începem cu ziua de joi, care a început bine, apoi a fost explozivă – cu nervi – dar s-a terminat la evenimentul organizat de Simona Ionescu (http://www.simonaionescu.ro/?p=2991) şi Click „Din inimă pentru copii”. Ca să nu zic eu, dar tot zic, la Riviera l-am arestat pe Americanu’, adică actorul din „La bloc”, Emil mai pe scurt. Amănunte aici!(http://www.click.ro/din_inima_pentru_copii/americanu-armele-patru-dame_0_1069693153.html) Culmea e că ne-a dezarmat din cuvinte. Careul de Dame a fost cucerit 😉

 Cum am o eroare azi e fara alte linkuri…

 

Continuăm cu vineri când, Ivona, Lucia, Liviu Radu şi persoana care scrie au lansat la LIT şi Fantasy. Liviu Radu a lansat în colectia Fantasy Waldemar. O să ziceţi că a mai fost lansată, eheee, dar nu e aşa, pentru că toate poveştile lui Waldemar se află sub aceeaşi copertă. Dar, acelaşi Liviu Radu, a avut şi o cărticică proaspătă în colecţia Lit „Ghicit de seara. 77 de poveşti foarte scurte”.

Lucia a venit să ne vorbească despre prima carte „Premiile Lili”, antologie în care apar şi eu, evident. Acolo veţi găsi mulţi autori cu adevărat excepţionali. Bine, eu sunt cea mai cea.

Apoi, Ivona a lansat cu mare fast „Negru de fum”, iar funny a fost că s-a cumpărat mai mult „Crăciunul mincinoşilor” 😀 Eu, normal, aşa cum am stabilit, am lansat „Dincolo de oglindă”.

Până aici e totul clar, nu avem poze, aşa că vă imaginaţi singuri.

Azi, respectiv sâmbătă, am avut o nebunie. Una reală. Una cu dureri de picioare, spate, cap. Ca să nu mai spun că a doua seară consecutiv am condus printr-o ceaţă de abia se vedea axul drumului – de autostradă vorbesc, că dracu’ a pus un bec acolo să se vadă cât de cât. Lăsăm politica, trecem la cărţi, dar e rău că tot ajungem la politică.

După ce am lansat-o pe cea mai tânără autoare din România, Maria Alexandra Ion, cu volumul de debut „Lily of the Valley. Lena Turner şi misterul fratelui piertdut”, s-a produs nebunia. Dar, mai întâi, vă anunţ că am cunoscut un copil excepţional. Să ai curajul să publici la 14 ani e mare lucru. Dar cel mai mult îi admir părinţii care au susţinut-o. Merită să cumpăraţi cartea.

Restul zilei, până la ora împuşcăturilor, mi l-am petrecut cu Monica Ramirez. Adică cafele, mâncare, fresh-uri, cafele, mâncare, fresh-uri. La tura a doua ne-a ţinut companie şi Vlad, care are o surioară excepţională.

Şi ajungem la împuşcături. Ca şi anul trecut, când vine vorba de împuşcături îl avem printre noi şi pe Comisarul Ciocan, dar… ei, da, şi pe Paleologu. Uhhh, grea treabă. După ce s-au decernat premiile RCWC, pentru traducere, edituri, etc, a venit şi rândul lui Denis Grigorescu care a câştigat concursul de romane poliţiste – dar despre asta vorbim mai pe larg mai mâine. Viorica şi Teodor Morogan au lansat o nouă carte şi au fost alături de noi. Monica şi-a lansat „Asasin la feminin”, iar Lucia, şi de data asta, a dovedit că Aghata Christie e de fapt o Lucia Verona, adică, normal, şi-a lansat „Crima de la Jubileu”.

Toate bune şi frumoase până aici. Înainte de-a intra în scenă Careul de Dame, normal, ne-am înarmat. Eu, Lucia, Ivona şi Monica. Ivona şi Monica au puşti, eu cu Lucia, modeste, doar pistoale. Câştigate cele din urmă, nici nu vă închipuiţi ce grele sunt puştile alea. Ei bine…

Recunosc, ne-am făcut de la început planul de-al aresta pe Ciocan, dar a dispărut, aşa că l-am ameninţat vehement pe Paleologu – jur că abia am ţinut-o pe Lucia să nu tragă 😀 Când l-am zărit pe Ciocan eu şi Ivona am sărit repede şi l-am adus în faţă sub arme. Celelalte două doamne ni s-au alăturat imediat. – Suntem ca cei trei muşchetari – Domnul Ciocan, în timpul său liber, dar îmbrăcat în costumul oficial ne-a cerat şi a zis că e ilegal ce facem noi şi că nici în glumă să nu ne jucăm cu aşa ceva. Dar replica Luciei a fost genială: „Dar eu nu mă joc”. Spusă pe un ton rece care nu lăsa loc de interpretări, puteţi să vă daţi seama că eram pe jos de râs. În schimb, fără a-şi da seama, Paleologu a fost chiar fericit să-l tot ameninţăm. S-a crispat doar puţin când i-am spus să citească Parfumul că e Victor Ciutacu personaj acolo, dar i-a trecut repede. Apoi i-am spus despre crima perfectă exact când domnul Ciocan venea să-mi pupe o mână. Normal că mi-am retras cuvintele „Domnule, terminaţi, nu există crimă perfectă, poliţia veghează!”. Ca să nu ziceţi că eu nu ştiu bancuri. Porcărelele poate vi le povestesc în privat. Momentan avem treabă.

 

 

 

 

Nu uitaţi să cumpăraţi „Crăciunul Mincinoşilor”, momentan printr-o comandă via mail (la mine sau la Ivona). Acum avem treabă. Săptămâna viitoare Careul e la Tonomatul de pe doi, dacă aşa s-o scrie, apoi avem un Târgu Mureş. Nişte serate mai speciale… Vă spun eu pe parcurs.

 

Scuzaţi-mi incoerenţa, dar sunt după trei zile infernale. Şi sunt pe moarte. Până când îmi revin puteţi să-mi faceţi corectura pe text. Ei, evident că am întâlnit oameni mişto, am reîntâlnit oameni mişto şi am fost la ziua lui Candice unde am stat destul de puţin că eram frânte – eu cu Ivona. Restul… întrebaţi şi vă voi răspunde 😛 Byyyyyyyyyy…………………..

 

UPDATE: Multumim Raluca Nicula pentru poze

 

Reclame

Am tot citit

Dar nu v-am mai povestit ce şi cum. V-am spus de cartea Luciei „Crima de la Jubileu”, mai mult pe facebook sau printre cuvinte, aici, pe blog. Alte cărţi nu cred că am mai menţionat, asta dacă nu pun la socoteală cele două coperte de la „Negru de fum” şi „Dincolo de oglindă”, care au ieşit şi pot fi comandate. Ambele în colecţia Lit de la Tritonic.

Eheee, să fiţi voi sănătoşi, am avut zile în care am citit şi două cărţi. De exemplu ieri. E drept că am început cu o carte pentru copii, al cărei titlu nu mi-l amintesc, dar ţin minte „PR-ul”: E înger sau altceva? E? Sună bine, nu? Da, o carte drăguţă pe care am simţit nevoia să o citesc, habar n-am de ce. Apoi am continuat cu „Negru de fum” pe care, aşa cum spuneam pe facebook, am şi terminat-o. Sigur că Anghel Arhitect mi-a făcut o impresie… Dar mai bine vă las pe voi s-o citiţi, garantez să nu o veţi mai lăsa din mână.

Am mai citit şi altele. SF-uri, fantasy-uri, poliţiste, teatru, nuvele, dar n-am mai avut chef să scriu despre ele. Le-am lăsat doar să se adune în capul meu şi le-am notat titlurile şi autorii în agendă, aşa cum fac de obicei, numerotându-le, ca să nu-mi dea cu virgulă mai târziu. Să ţin şi eu minte. Nu de alta, dar mă trezesc, uneori, că aş cumpăra o carte, dar nu mai ţin minte dacă am citit-o sau nu. Aşa că dau fuga la agendă. Dacă tot nu-mi amintesc nimic, dau fuga la carte şi spicuiesc. Atunci clar îmi revine memoria.

Nu-i bai, se ştie că am o memorie varză. Adică cine ştie, ştie. Ce trebuie îmi mintesc rar, ce nu trebuie îmi amintesc tot timpul. Aşa că spuneţi voi cum e bine?

 

PARTICIPANŢILOR LA CONCURSUL DE ROMANE POLIŢISTE

 

Sâmbătă la Gaudeamus se va anunţa câştigătorul. Vă anunţ că habar n-am cine e. Şi nu o zic aşa. Am făcut fiecare un clasament, iar George Arion a luat decizia, pe care, bineînţeles, o ţine secretă. Decernarea premiilor va avea loc sâmbătă la ora 18:00 la Gaudeamus. Sigur că după voi scrie şi pe blog. Acum chiar nu ştiu. Şi să mă torturaţi şi n-am ce să vă spun, pentru că nu ni s-a comunicat. Tocmai în ideea de-a nu ne veni să strigăm prin târg sau să-l anunţăm discret pe cel ce a câştigat.

 

CAREUL DE DAME

 

Ei bine, după cum ştiţi, unii dintre voi, Tritonic a format Careul De Dame. Dame ale romanului poliţist românesc. Mă trec prima să scap de mine. Ivona Boitan, Lucia Verona şi Monica Ramirez sunt protagonistele acestui careu. De mine am zis deja. Acest careu va fi prezent joi, ora 20:00 la restaurantul RIVIERA la acţiunea numită „Din inimă pentru copii”. Proiect care a început cu Isabelle şi s-a dezvoltat cu ajutorul Simonei Ionescu şi ziarului Click. Un proiect care are în vedere ajutorarea copiilor grav bonlavi. Noi, careul, vom fi acolo. Cu arme şi muniţie, pentru a susţine cauza, dar şi pentru a aduce o modestă contribuţie pentru aceşti copii. Ar fi păcat să nu veniţi. Mai ales că o vedetă – încă nu ştiu cine – vă va servi şi vă va încânta.

 

GAUDEAMUS

 

După cum se ştie, joi la ora 16:00 începe Târgul De Carte Gaudeamus. De ce la ora 16:00? N-am de unde să ştiu. Vom avea lansări, cugetări şi glăsuiri. Premii de dat şi de luat – probabil. Surprize şi reduceri. Autori şi cititori. Cu detalii despre lansări o să vin zilele următoare. Nu de alta, dar momentan e suficient să ţineţi minte când se deschide. Restul vi le spun mai aproape, ca să nu le uitaţi. Ar fi păcat, zău.

Sigur că am deja în cap o mulţime de lucruri… ăăă… de cărţi de cumpărat, furat şi împrumutat, adică 😉

 

Şi cum totul e bine când mai citeşti o carte, exact asta am de gând să fac acum – ca Anghel Arhitect când avea chef să fie doar cu minte lui 😉 . By! Ne auzim când ne auzim, că altfel nu ne-am mai auzi.  

Doar…

„În spatele oglinzii suntem tot noi, noi cei adevăraţi, fără reţineri, fără credinţe false. Noi, aşa cum suntem, dezbrăcaţi de toţi şi de toate.”

Poate că nu murise atunci. Poate că murise cu mult timp în urmă. Încă de când Viviana o părăsise şi pusese prima oară piciorul pe moşie. Încă de când Crescentia îi spusese că viaţa e un vis pe care trebuie să-l trăieşti cu demnitate. O piesă de teatru, din care nimeni nu iese învingător, doar moartea.

Vreau să mă ducă Chaorn pe braţe, îi scrisese ea lui Valdor. Vreau să fie îmbrăcat în mantie de foc şi să mă poarte pe canalul vienez. Nu vreau să asiste nimeni. Doar tu şi cerul. Voi sunteţi tot ce mi-a mai rămas.

Dacă vreau să tac o viaţă întreagă…

… cu ce drept vă opuneţi voi?

 

Mai întâi să nu uităm de ce ne-am adunat. Desigur, pentru ca joi, 21 octombrie, ora 15:00, la Biblioteca Judeţeană Argeş are loc evenimentul numit Careul de Dame. Ce să facem dacă suntem patru.? Va fi prezent şi Bogdan Hrib, cu toate cărţile alea de le-a scris, poliţiste toate. Deci aveţi de unde lua autografe şi aveţi şi motive să veniţi.

Lucia are şi ea o surpriză, dar şi eu, una chiar şocantă 😉 Unii or să facă infarct, în timp ce alţii vor rămâne stană de piatră. – Ce mult funny va fi –

Afişul îl aveţi mai jos. Consultaţi-l cu mare atenţie şi nu uitaţi să veniţi, pentru că, până joi, în afară de comunicate de presă, nu mă veţi mai vedea pe aici.

Îmi cer scuze că n-am chef să răspund comentariilor, dar după cum am spus am chef să tac o viaţă întreagă.

 

Partea a doua o constituie minunatul congres PSD şi ce au înţeles unii. Cică din dragoste… mă rog, dacă unii nu sunt capabili să vadă mai departe, cine dracului suntem noi să ne dăm cu stângu’ în dreptu’? Eu aş zice că din politeţe. Aşa cum a zis şi Chinezu aici, e totuşi ceva să ai o lojă a bloggerilor într-un congres. Dacă ne invita PDL-ul mergeam şi acolo, dar nu e vina mea că nu i-a dus mintea. Sau oricare altă formaţiune politică. Aşa că mai uşor cu entuziasmul ăsta. Nu toţi suntem din dragoste şi PSD-işti, nu că ar fi treaba voastră.

 

Şi cu asta am spus tot ce aveam de spus pe săptămâna asta.

Azi e luni şi se fac planuri pentru o nouă viaţă. Va veni, probabil clipa, când veţi afla şi voi despre ce e vorba. Sau nu. Acum să ne concentrăm pe careu…

A, să nu uit. O să am şi eu o carte la Gaudeamus în colecţia LIT a celor de la Tritonic. Se numeşte „Dincolo de oglindă”. Eu, încă, nu pot promite că voi fi prezentă. Dar mă bazez pe Ivona să mă lanseze şi pe mine dacă n-oi fi şi n-oi fi.

 

Şi ca să nu îşi facă unii şi alţii „griji” spun şi public că mâine, probabil, mă voi întâlni cu Mana. Nu, nu vă spun public, locul, ora şi interesul, dar mă puteţi suna pentru a afla dacă chiar sunteţi curioşi. Dacă nu, nu. Cum doriţi.

 

Acum, hai, pa. Am de scris un comunicat, o proză scurtă şi un scenariu pentru o bandă desenată. Restul e treaba mea. Să ne revedem cu bine!

Trei, Doamne…

….

…. în Suspans.ro

Ştiam că trebuie să apară şi Lucia, ori n-am ştiut eu unde să caut, ori n-a avut suficient timp. Nu ştiu. Dar ştiu că la secţiunea Proză, în ordinea pe care v-o dau, existăm. Trei, Doamne, cum am mai spus, şi sper că „nu toţi trei”, măcar doi să mai fie la un moment dat. Şi clar nu mă gândeam la mine.

Dar să trecem peste prezentarea idioată la subiectul discuţiei.

Aşa cum ştiţi deja sau nu, de la un timp eu şi George Arion scriem câte ceva pentru revista lunară şi online Suspans.ro. Revistă ce aparţine editurii Nemira. Iar prin bunăvoinţa lui Mircea Pricăjan am ajuns şi noi acolo. Eu nu ştiu dacă merit, dar ceilalţi doi cu siguranţă.

Azi sau ieri, nu sunt sigură, a debutat şi Ivona Boitan cu un fragment din noul ei roman ce o să apară la Tritonic „Negru de fum”. George Arion, în sfârşit, după ce a scris articole pentru revista mai sus menţionată, vine şi cu o proză „Începutul anchetei”. Aşa cum ştiţi, cei care ştiţi, Iolanda Ştireanu îşi continuă jurnalul. Poate că povestirea de acum e mai ciudată, dar nu-i poţi cere minţi să scrie altceva decât ce gândeşte. Sau o fi fost inima. Oricum, era clar că Eva n-a existat, la fel ca regina din Saba. Important e să ştii când să te opreşti. Nu cred că Iolanda ştie, dar cel puţin, pentru moment, a lăsat-o baltă. Nu. Povestea morţii Evei nu se termină aici, dar nici nu se va continua luna viitoare, ci într-un roman. Că mi-a venit ideea. N-am ce face.

Despre asta e vorba azi. Nu politică, nu nervi, nici calmitate, doar Proză în Suspans.ro. Să citiţi cu plăcere. Mi-ar plăcea s-o faceţi şi cu înţelepciune, dar de acum ştiu că nu toţi cei care ştiu să citească şi pricep. Asta e.

Veşti bune şi (ne)bune

Am veşti bune şi veşti mai puţin bune. Dar am să încep cu cele plăcute, pentru că aşa e normal.

 

Întâi de toate vă anunţ cu o plăcere deosebită că a apărut romanul poliţist „Crima de la Jubileu” scris de Lucia Verona. Găsiţi detalii şi pe blogul ei, dar cum mie îmi place cu copy/paste, poftim 😀 :

 

“Vă invit cu mare drag la lansarea romanului meu CRIMA DE LA JUBILEU, apărut foarte recent la CrimeScene.
Evenimentul va avea loc marţi, 5 octombrie, ora 17, la cafeneaua LA COMEDIE de lîngă Teatrul de Comedie.
Vor participa scriitori, actori, bloggeri, prieteni din online şi offline, un numeros public. Vor veni şi cei doi bloggeri care apar ca personaje în cartea mea.”

 

Mi-ar face mare plăcere să vă văd acolo în număr cât mai mare. Lucia merită şi nu numai ea. Cartea merită în mod deosebit şi nu o zic eu. Dacă intraţi pe blogul ei o să vedeţi că deja s-au scris două cronici. Chiar ar fi păcat să nu veniţi.

 

Vestea bună numărul doi.

 

Ionuţ Iancu, fanul meu numărul unu, – eu am zis că şi singurul – mi-a făcut pagină de like pe facebook chiar aici: http://www.facebook.com/home.php?#!/pages/Oana-Stoica-Mujea/113032302092112

Dacă iniţial mi s-a părut oarecum aiurea, acum chiar îmi place. Aşa că mulţumesc Ionuţ. Acum eu sper ca tu să ai dreptate şi să nu fii singurul 😀

 

O altă veste, cred eu bună, e că o altă carte de a mea, dar nu numai, o să apară în curând, probabil în trei săptămâni sau o lună. Sper chiar mai devreme. Om vedea. Nu apare nici la Tritonic, nici la Crimescene aşa cum v-aţi aştepta. Dar ce şi cum o să vă spun la momentul potrivit. Vestea mai puţin bună – dar nesigură – e că nu sunt convinsă că va fi şi la Bookfest, dar vă asigur că se va face suficient de mult tam-tam pe tema asta. Vestea foarte bună e că e cu bani pentru autori, pentru că nu sunt singură 😉 Veţi auzi şi veţi vedea. Atât am avut de spus.

 

Acum vestea proastă. Cu toate înjurăturile pe care mi le voi lua, n-am ce face, mă simt prea rău şi sunt mult prea bulversată, aşa că acest Gaudeamus nu va avea cum să vadă „Sărutul morţii” pentru că, pentru prima oară în viaţa mea n-am fost în stare să termin o carte. Şi nici nu voi fi. Ăsta e adevărul. Sunt prea multe lucruri la mijloc pe care nu am să vi le explic, pentru că sunt personale şi nu e problema nimănui. Doar că, din păcate, n-am cum să fac altfel. Oricât de tare m-aş chinui să o termin, îmi e teamă că nu voi reuşi. Cu toate astea, eu tot voi încerca. Dar nu vreau să promit ceva ce mi se pare până şi mie aproape irealizabil. Abia mă târâi să termin până pe data de zece o piesă de teatru.

Nu îmi voi cere scuze pentru asta, fiindcă nu sunt în stare de mai mult şi nu cred că e vina mea. Acum cum or vrea astrele. De va fi, va fi, de nu va fi, nu va fi. Nu ştiu exact ce şi cum să vă povestesc acum.  

Din lumea scriitorilor

Crina mă ceartă că tot mulţumesc şi că am rămas euforică. 😛 Păi, n-am rămas. Aşa că trebuie să vă dau veştile.

 

„Crima de la Jubileu” a ieşit azi pe piaţă cu revista Flacăra. Lucia e prea modestă. Cartea e fenomenal de bună. Şi susţin şi aici ce am susţinut şi când am citit manuscrisul. Din punctul meu de vedere, la ora actuală, pe piaţa românească de crime, nu există roman mai bun. Şi nu o zic doar aşa, chiar o cred cu tărie. Eu una n-am citit ceva mai bun. Aşa că mă puteţi înjura cât doriţi. Eu v-am zis.

Aşa că nu rataţi cartea, chiar merită. Dialogul e savuros, construcţia e demenţială. Păi se vede dramaturgul, cum nu.

Nu rataţi nici blogul Luciei, vă va spune când şi unde e lansarea. Fireşte că voi fi acolo. Ar fi culmea să ratez 😀 Sunt peste tot.

 

Vestea a doua este despre Candice şi editura Sofisticat. Uite că a reuşit de una singură. Fireşte, cu ajutorul lui Adrian şi al pisicilor, dar s-a zbătut ea pentru ea şi a reuşit. Azi tocmai i s-au cumpărat un număr mare de exemplare pentru a fi distribuite în librăriile din toată ţara. Bravo, Candice! Ţi-am zis eu că poţi. Uite că ai putut şi poţi mai mult.

 

Eu sunt bine, mulţumesc 😀 Şi nu, nu scriu. N-am chef. Ce o să-mi faceţi?

 

 

Cum am aflat că ne-am epuizat

Nu, nu de oboseală. Că aşa amândouă suntem varză. Două verze. Uneori din mintea căte uneia mai iese o idee. Recunosc că ultima idee a Ivonei a fost genială. Dar nu ăsta e subiectul discuţiei.

Mă gândeam eu aşa. Băi, fraţii mei gri, că albi nu puteţi fi, decât în imaginaţia voastră sau dacă nu v-aţi văzut niciodată semenii pe stradă. Toţi suntem gri. Când o să ajungem negri… deviez, da.

Aşadar, doamna Cristina Popescu îmi scrie azi pe facebook că a comandat trei cărţi tritonice printre care şi Parfumul. Şi îmi spune, cu multe lacrimi că a mea s-a epuizat. Şi nu i-au mai trimis-o.

Eu am zis, hmmm, nu se poate, ce naiba. Doar mai erau. Abia au fost puse pe site, deci mai erau. Nu aveau cum să se epuizeze. Aşa că îmi iau angajamentul să încerc să văd ce s-a întâmplat. Sigur, în sinea mea zic că s-a greşit comanda, că una, că alta. Din astea.

Intru pe siteul Tritonic căutând date despre Ivona şi despre cele două cărţi ale ei: „Cu sânge rece şi albastru” şi „Hoţii de timp”. Asta pentru că trebuia să-i trimit Crinei. Lasă vă spun eu povestea asta mai săptămâna viitoare. Citesc eu despre Ivona, despre Cu sânge şi ajung la Hoţi. Hopaaaa, scrie mare: New, dar epuizat. Mă scarpin în cap până-mi dă sângele. Aşadar, Ivona s-a epuizat. Bine, bine, nu Ivona, cartea. Hoţii adică. Şi n-au fost decât nouă mii de exemplare. Un fleac. Şi atunci îmi aduc eu aminte de discuţia avută pe facebook. Şi dau repede la Parfum. Eh, şoc. Da, şoc: New, dar epuizat.

Aşadar avea dreptate doamna Popescu. Stocul a fost epuizat. În fine. Ar fi trebuit să-mi cam dau eu seama de aseară când băiatul de la Tritonic a adus o mână de Parfumuri. N-am zis nimic. Chiar nimic, dar mi s-a părut cam în neregulă şi m-am întrebat, în sinea mea, mâhnită: De ce, frate? De ce Parfumul nu?

Acum am aflat. Iote de aia.

S-a epuizat. Şi din alea tot un fleac de nouă mii au fost. Fir’ar. Aşteptăm continuarea 😀