Simona, poate ai uitat…

left_3-simona-ionescu   

Simona, e posibil? Cum sa uiţi? Azi blogul tău împlineşte un an. Iar tu nu dai de băut, de mâncat, de, de… ca la amărâţi aşa 😀 Ei, să-ţi trăiască blogul şi să ne trăieşti tu!

Eu nu o cunosc personal pe Simona, dar Crina era atât de încântată de ea, că mi-a plăcut automat. Bine, Crina exulta de-a dreptul. Nici nu eram în stare să o ascult. Ştiţi cum e când vorbeşte un sătmărean repede şi mai e şi fericit? Ei bine, te poţi împuşca 😆 Dar sunt sigură că Crina nu a exagerat cu nimic. Aşa că mi-o asum pe Simona, chiar dacă nu o cunosc ca pe o prietenă. Acum nu ştiu dacă-i reciproc, dar nici nu contează. Eu mi-o asum, şi ţinând cont că am şi eu douăzeci şi şapte de ani, ştiu ce îmi asum.

Simona, să ne trăieşti! Să ai viaţă cât mai lungă în bloggosferă. Să ne bucuri cu fericirea ce se vede în ochii tăi în fiecare zi. Hai să-ţi trăiască blogul!

tort1zo9

Crina mea!

De ce îi zic „Crina mea”? Ca doar nu e proprietate privată o să-mi spuneţi voi. Şi oricum, chiar dacă ar fi, nu e a mea. Dar, oricum, ca să ştiţi de la mine, nici un om nu îi aparţine altuia, ci doar sie. Îi zic aşa pentru că îmi e dragă. Şi aş vrea să o spun cu accentul ăla mişto al ei, dar nu pot. Mi dragă tare. Şi o apreciez mult, dar mult nu aşa. Pentru că luptă pentru ceea ce îi place să facă şi munceşte ca un rob. Uneori ar trebui să mai ia şi o pauză. E veselă, glumeaţă, mai ales glumeaţă. Şi ştie de glumă, nu e supărăcioasă. Ceea ce îmi place cel mai mult. Pentru că eu sunt tot timpul ironică şi îmi e greu să mă abţin faţă de persoanele supărăcioase. Dar ea ştie că o zic cu drag.

Dar nu despre ea e vorba, dar cum face, cum nu face că îmi umple pagina 😀 Să nu uit, e şi nesuferită 😆

Aşadar, azi, nu, de fapt mâine, pe data de trei, blogul Crinei face un an de existenţă. Mă rog, că s-a mutat după o platformă pe alta nu contează. Important e când a început şi că nu s-a lăsat. Pentru că nebuni apar pe orice blog, e legea firii. Unii te admiră, alţii te înjură. Aşa e normal să fie. Dacă nu te urăşte nimeni înseamnă că nu exişti, face parte din legea firi.

Aşa că ne adunăm azi aici, dar mai ales aici, pentru a sărbători un an de la înfiinţarea unui blog tare de tot. Că trebuie să recunoaştem, e un blog de top, ca la carte. Cu tot ce cere un astfel de blog. Are vizitatori, stă bine cocoţat în topuri şi, mai ales, are mulţi prieteni. Prieteni pe care i-a adunat datorită… nu firi blogului… ă…ă…ă, firii Crinei, da? Pentru că atât condeiul cât şi sufletul… hai bine, o laud prea mult. Dar, nu pot să nu îi zic „La mulţi ani!” la un an de blogging. E încă bebeluşi, dar creşte el şi noi vom fi acolo să-l vedem cum se măreşte pe zi ce trece.

Nu o să-i dedic o melodie blogului ei, şiţi de ce? Pentru că Sătmăreanca atunci când e fericită ascultă melodii din alea de îţi vine să te tai cu lama, iar mie nu îmi vine 😛 Ei bine, glumeam. La mulţi ani, blog de Sătmăreancă!

UPDATE:

Pot eu sa ma supar daca intr-o zi asa de speciala, primesc un montaj atat de frumos? Multumesc Spedy, e un cadou minunat. Mi-a trezit multe, multe amintiri din primii ani ai asa zisei mele „cariere”. Book of days a devenit noua mea melodie preferata: