Până şi propria-mi personalitate m-a părăsit.

Aşa am aflat, aşa vă spun.

 

Aş scrie ceva, dar sunt atât de nervoasă că nu sunt în stare să leg două cuvinte inteligibile şi să vă spun ceva interesant. Aşa că, fără să vrea, Mădălina m-a salvat. – Doamne, cât sunt de nervoasă, aş vrea un sac de box, dacă mai e şi uman cu atât mai bine –

Aşadar purcedem în a da curs lepşei. Păcatele mele culinare.

Nici măcar nu e mult de spus, pentru că urăsc tot ce e dietetic. Uneori îmi plac salatele, dar pentru asta îmi trebuie stare de spirit. Nu, nu mă omor cu dulciurile pentru că am mâncat într-o zi, acum vreo şase ani, atât de multe că mi s-a aplecat. Dar mă omor după grăsimi. Tot ce e gras şi riscă să-mi crească colesterolul e bun. Restul nu contează. Bine, poate ar fi cazul să vă spun care e cel mai mare păcat al meu în materie de mâncare foarte grasă şi foarte nasoală pentru unii: untura pe pâine. Na! Aia îmi place atât de mult că aş putea renunţa la orice altceva. Din păcate cam puţină untură pe lumea asta. Dar încă pot visa la ea. Sper că m-am achitat de leapşă şi nu o dau mai departe pentru că mie îmi place să le închid.

 

Bine, na, un link pentru Vania că risc să mă omoare ăsta cu un topor înfipt în cap.

 

Şi cum spuneam, sunt atât de nervoasă că ar fi bine să nu mă întrebaţi de vorbă.

 

UPDATE: BUZAU