Fiecare cu bagajul lui

baia-lara

Vineri în creierii nopţii plecăm. Suntem derutaţi. X munceşte de trei ori mai mult deoarece nu era planificarea lui de concediu în perioada asta. Eu dau din colţ în colţ. Îmi fac planuri de bagaje. Adevărul e că nu mai avem nici unul răbdare. Suntem la limita ei. Vrem să plecăm. Să stăm ca plăcintele la plajă. Să stăm pe net, dar fără a fi nevoiţi să lucrăm. Să stăm aşa şi să privim netul combinându-se cu marea 😀 Poate să scriem, eu 😛 Nu vream neapărat să ne prăjim, doar să stăm fără să gândim. Eh, cum sună?

Dar X a decis: „fiecare cu bagajul lui”. Cică eu îmi pun prea multe lucruri şi pentru el nu mai rămâne loc. Dar se înşeală, eu îmi pun multe sandale, nu lucruri, da? În fine, fac două bagaje, dar nu mă încântă perspectiva de al căra singură pe al meu. Ce bun ar fi Darius în situaţia asta 😆 Dar nu mai contează, important e că plecăm. Doi paşi oi fi şi eu în stare să târşâii bagajul 😛

Dar mai e o săptămână şi eu cam am treabă 😦 Fie, mai aştept.

E oficial

31_dsc3127

Mai bine o zi împărat, decât o viaţă de rahat 😀

 

Cam pe principiu ăsta am mers când ne-am golit de toate economiile pentru un sejur de zece zile la nouă stele 😛 Sunt şi eu regină zece zile, apoi decad la condiţia-mi umilă de muritor, probabil şi înfometat. Dar promit să mănânc acolo şi pentru acasă 😛

O să spuneţi că sunt tâmpită. Nu-i cazul, tot aia a zis şi Băse şi eu îs de acord. Şcoala asta a scos din mine o tâmpită. Cum dracu’ să scoţi toţi banii pentru a sta cu burta la soare? Nu-i normal. Dar câte vieţi am…

Unde mă duc? Uite fix aici. Şi o să am şi net şi laptop şi o să mai pun câte o poză spre oftica cui s-o oftica şi spre bucuria cui s-o bucura. Că eu vreau să-i mulţumesc pe toţi. Deci plec pe 10 şi vin pe 20, poate pe 30 sau deloc 😀 Acum încep să număr zilele, le mai numără cineva cu mine? Plzzz…

Prin ochii mei

Bulgaria am văzut-o ca pe o românie mult mai necivilizată. Mult mai înapoiată şi cu mult mai puţin bun simţ. Pe lângă faptul că am aşteptat câteva ore să fim cazaţi, camerele chhh, şi avea patru stele. Poate două jumătate să-i fi dat. În schimb, mare şi piscina mi-au plăcut. Toate scumpe. Şi toate chiciuri. Nimic nu merita cu adevărat. Mai puţin pozele de epocă şi codiţele împletite. M-am împletit şi eu pe jumătate de cap, dar momentan nu am poza cu noul meu look. Ce să zic, nu-i mai bine ca la noi, cel puţin, patru stele cam sunt trei jumătate, în nici un caz două. Mâncarea destul de hmmm, mă rog, pe mine nu m-a încântat nimic, pentru că atunci când intrai în restaurant puţea atât de rău a mâncare că mi se apleca instantaneu. Dar am mâncat pepene. Până când un copilaş a început să bage în gură cuburile de gheaţă şi să le scuipe înapoi. Desigur, plin de români, ţărani, dar din ăia de te fac de râs de îţi vine să îţi iei picioarele la spinare. Nu ştiu dacă mi-a fost bine sau rău. Cert e că m-am înnegrit şi, până la urmă, asta mi-am dorit.
 
P.S: Le mulţumesc celor de la Bookblog pentru un nemeritat loc 20 la siteurile de cultură. Nu ştiu dacă am un site de cultură. Încerc, dar nu sunt sigură. Cred că Vania şi Gabriela meritau un loc în faţa mea. Dar vă mulţumesc şi voi încerca să fiu mai bună pe viitor.

 

 

 

Acestea fiind spuse, să dăm nişte cadouri.

 

 

 

Pentru Cella, aripi de libertate

 

 

 

 

 

Pentru Vania, o fântână cu vin alb 😀
Pentru Mana, în apropierea concediului ce va veni
Pentru Nicu, nu-i răsărit, dar e o dimineaţă mohorâtă
Pentru Maria, un strop de munte, un strop de mare şi un strop de libertate

Pentru Corina, stropi de fericire

 

 

 

 

 

 

Pentru tata Borgo, un strop de apă împletit cu mult, mult soare

 

 

 

Pentru Kmi, o noapte luminată

 

 

 

Pentru Crina, nisip cu scoici şi mare. Brăţări nu am găsit 😛

 

 

 

 

Pentru Gabriela, stropi de fericire şi de inspiraţie

 

 

 

Pentru Cora, o mică oază de verdeaţă

 

 

 

Pentru Sibilla, puţină dragoste împachetată în fire de
nisip

Pentru Laura, tot stropi de fericire

 

 

 

Pentru Cristal, un albastru al bucuriei

 

 

 

Ţin să menţionez că nenorocirea asta a pus pozele în ce ordine a dorit, dar în fine, fie, le-am luat deja de două ori de la capăt.
Sper că nu am omis pe nimeni.
UPDATE:

 

Pentru Micutzu, piscina de sub cascadă

Pentru Ştefan, presupunând că s-a săturat de mare, gălăgie, aglomeraţie, un munte liniştit plin de case

 

 

 

 

 

Cadouri

Dacă Crina mă provoacă, răspund şi eu provocării. Păi, o să-ţi aduc de la bulgari, ce mi-ai adus tu mie de la mare 😀 Uite aşe. Dar, una peste grămadă, toată lumea îmi spune că nu am ce lua de la bulgăroi. Toţi îmi zic să nu mă înarmez cu prea mulţi bani. Cică nu ai ce şi nu ai ce. Probabil că, în afară de poze, chiar nu o să am ce. Ţinând cont că hotelul e un fel de fortăreaţă. Suveniruri? Poate, cine ştie. Om vedea. Dar, până una alta, aşa, cât sunt eu plecată la căpială, ziceţi ce v-aţi dori. Că vă cumpăr şi vă trimit via poştă. Nu, lui Vania nu îi iau nici ţuică, nici vin, nici bere. Să se gândească la ceva mai puţin lichid 😉