Durerea persistă

Pentru că sunt câte unii care, probabil, vor să-mi afle locaţia, le spun eu, sunt în Sibiu, ca să nu avem vorbe. Şi da, am jacuzzi, vă ofticaţi? Adică la hotel, na. Am spus asta pe facebook.
Deci, a fost o zi cam nebună. Sibiul e un tunel de sensuri unice. Totul e sens unic. Unic şi în pantă. Că de aia ziceam eu, pentru ăia de nu ştiu pornirea din pantă Sibiul e genial pentru a învăţa. E o pantă cu sens unic. Bine, am tot cerut indicaţii, că gps-ul nu ştia adresa şi nişte neni îmi spun cam aşa: „uite în capătul străduţei ăleia e parcarea”. Băi, eu capăt ştiu că e capăt, dar de fapt se intra pe străduţă apoi prima la dreapta, capătul cui? Mno, am oprit la Complexul Sportiv Luceafărul şi l-am sunat pe Vali Badea să mă scoată din sensuri, că nu mai puteam. Adică eu am ajuns la ora 14:00 în Sibiu şi am ajuns pe la 16:30 la hotel. Dar am jacuzii, chiar dacă netul zici că se duce.
A, şi cu hotelul a fost interesant. Nenea de la recepţie mi-a dat iniţial două chei, de la etajul doi şi trei, să-mi aleg. Camera de la doi era din aia cu scară interioară cu WC la parter. M-am gândit eu: „frate, poate ajung băută în cameră şi vreau la WC, soluţia e să dorm pe fotoliu în hol, mai bine nu”. Aşa că mă duc la trei. Cameră ok. Merge. Zic că rămâne aia şi-l întreb de whirless. Omul zice că mergea mai bine la doi. Eu totuşi rămân la ideea mea. Dacă mă trece noaptea, chiar şi trează trebuie să mă gândesc de câteva ori. Mai bine lipsă. Deci lasă. Când, în sfârşit, mă instalez, nenea zice că mai are o cameră la etajul unu. Bine, hai şi la unu. Jacuzii. Cui îi mai trebuie net? Nu pe bune?
Cu toate astea, Xreder m-a scos din impas, mi-a făcut pc-ul, care era setat prost, dar whirless-ul lor e de rahat. Asta este. V-aş fi arătat jacuzii, dar n-am curaj să încarc poza.
Una peste alta, Vali m-a dus la mall să mănânc. La ei la mall sunt restaurante pe bune. Adică nu prostii. Cool. Adică la ei sunt toate într-un loc: hypermarket-uri, vreo patru, cred, mall şi alte cele. Toate acolo, să nu alergi ca dusul. Spaţiul e imens.
Mâine am de gând să inspectez centrul. Că doar sunt în centru. Când m-am întors la hotel un nene, care nu avea nici o treabă cu parcarea, îmi zice unde să parchez. I-am dat nişte mărunt şi mi-a zis că dacă doresc eu îmi spală şi maşina. Frate, îţi mai dau, numai nu te atinge de maşina mea.
Dacă durerea de cap nu ar fi persistat m-aş fi dus şi la seara de jazz. Dar durerea persistă, aşa că m-am retras frumuşel în cameră şi m-am jucat la jacuzii. Trebuia să se joace cineva. În rest sunt bine, îmi e cam foame, iar. Dar, mna, am uitat să iau şi sclavi cu mine, data viitoare promit să nu mai omit chestia asta. Şi cum un clasic în viaţă zicea că viaţa-i grea da’ trece, ei, bine, trece. Dar eu am jacuzii. S-ar putea să nu mă mai poată da ăştia afară de aici.
Mâine am de gând să văd muzeele, dacă interesează pe cineva. Bine, asta după ce mănânc bine şi beau vreo şase cafele. În ultimele zile nu prea am băut.
Dar durerea persistă. La dracu’. Dacă nu mai apar, nici o grijă, probabil mă distrez prea bine şi n-am chef de net. Sau m-au închis ăştia, din greşeală, într-un muzeu, logic, că doar nu în cluburi… chhh…

Reclame

De prin bloguri

În primul rând, nu, nu vorbim azi de nuntă, poate mâine. Nu ştiu, am treaba multă.

 

Aşa, Inocentul e la interval. N-am uitat, dar n-am avut când vă spune

Apoi, Vali Badea a început să ia şi interviuri, ia priviţi.

Tot apoi, că îmi e lene să fiu inteligentă, Cantina Sociala m-a invitat să gătesc 😀 Aţi pus-o, joi o să vă otrăvesc 😛

Şi Sibilla zice să mai deschid şi eu fereastra să mă aerisesc. Nu poci, măi, sunt răcită 😀

 

Şi scriu texte pentru nişte chestii, da? Vă spun ori la noapte, ori de dimineaţă 😉

 

Hai gata.

UPDATE:

Semne bune?!

Păi ar trebui să încep cu faptul că a scris Crina. Logic, tot ca să zică ceva despre mine, vedeţi la ea 😉

Să vă spun că, pentru numele lui Dumnezeu, a scris şi Vali Badea! Nu vi se pare deja prea mult? Doamneee, a trebuit să-l ameninţ că-l scot din blogroll. Nu m-a crezut, ştiind că îmi e prea lene să fac treaba asta.

V-am spus două lucruri importante, acum vine şi al treilea.

Pe Agenţia de Carte, site onorabil, se votează. Se votează înainte de-a se da premiile USR. Sigur că asta nu înseamnă ceva anume. Adică că cel mai votat va fi agreat şi de USR, dar e important şi votul ăla. Da, Regina Elfă este nominalizată la secţiunea SF/Fantasy, secţiune care a fost alcătuită cu ajutorul celor de la SRSFF. Nu ştiu exact care membru a fost cu propunerea, dar le mulţumesc tuturor. Chiar dacă mâine s-ar putea să ne înjurăm 😛

Aşa că, dacă credeţi că Regina Elfă merită votată nu vă gândiţi de două ori, dacă credeţi că altă carte merită votată, aidoma. Important e să vă exprimaţi opţiunile. SF şi Fantasy, fireşte, nu sunt singurele categorii. Hmm, de fapt cele două reprezintă o singură categorie. În fine. Oricum, mai aveţi de votat şi la celelalte secţiuni. Aşa că votaţi bine!

Fireşte aştept diaspora şi Moldova, împreună vom reuşi 😀

Şi cam atât pentru azi că e târziu şi eu îs obosită şi nu mai am chef de alte cele. Aşa că votaţi, citiţi ce v-am spus să citiţi şi fiţi cât mai nebuni cu putinţă.

 P.S: Ivona Boitan are blog 😉

Şi ca să preiau campania Lalei: SUNT OANA ŞI CITESC!

Viaţa ca o tablă de şah

De asta îi place lui Vali Badea şahul, pentru că seamănă cu viaţa. Şi cum să zic eu că nu are dreptate? Pentru că are.

Am aflat unul de celălalt datorită altora, evident. Cum ar fi Ciutacu sau Lilick. Or mai fi fost şi alţi oamenii care ne-au îndemnat să ne băgăm în seamă. Bine, recunosc, eu sunt o lady, Vali şi-a călcat peste orgoliul incomesurabil şi m-a apelat. Şi recunosc, ca de fiecare dată, că am fost destul de reticientă în ceea ce-l priveşte. – Acum iar o să îmi zică două de dulce pe mess, dar asta-i viaţa 😀 – Un puşti anti Băse, am gândit atunci. Aşa şi? Cu ce e el mai special faţă de alţii? – Sigur că nu e un puşti, pentru că mi-a atras atenţia în privinţa asta –

Şi curând am descoperit din online aşa: se crede arogant, neimpresionant, eu chiar sunt dar nu mă laud. Se crede mai inteligent decât media. Nici asta nu m-a impresionat, pentru că na, toţi se cred mai deştepţi decât media. Iar pe net nici nu e aşa dificil să pari astfel. Dar totuşi m-a incitat, pentru că în creierii nopţii – şi vorbim de ore matinale, 3, 4 – aveam discuţii politice. Adică el vorbea. Că eu eram la ora de studiu. Şi până la urmă am zis că „puştiul” s-ar putea să nu se laude şi chiar să aibă o inteligenţă peste medie – probabil de aia tot insistă să-mi arate creierul lui 😀 -.

Aşa că atunci când am auzit că vine la Bucureşti am zis că-i musai să văd cu cine puii mei vorbesc.

Că drumurile vieţii şi norul buclucaş (apropo, încă n-au apărut ochelari de nor?) nu ne-au dat posibilitatea să ne vedem la Bucureşti, nu fu bai. Pentru că, printr-un semn divino-ateist domnului i s-a stricat maşina în Piteşti. Şi aşa am reuşit duminică seara să-l duc la o ciorbă 😛

Ce am constatat? Omul chiar e arogant şi chiar e genial (facem un club al aroganţilor, material am avea). Nu vorbeşte pe lângă. Ştie întotdeauna despre ce vorbeşte. E un pic narcisist. S-ar putea să fie şi mai mult. Şi mi-a făcut o mare onoare 😀 Da, m-a lăsat să-i port, câteva secunde, ochelarii. O să vă întrebaţi şi ce mare lucru? Păi, în primul rând că m-a forţat şi în al doilea rând că el nu îşi dă ochelarii nimănui. Şi ar mai fi şi al treilea. E obsedat de obiectul ăsta. Are vreo sută de perechi şi le ţine cu sfinţenie. Nu, nu are probleme cu vederea, dar v-am zis că-i obsedat 😀 Şi aşa i-am dat autograf, pe ochelari. Nu e ingenios?

Şi pentru că mi s-a părut mie că ar mai merita o cafea, luni, imediat ce m-am eliberat din alte cele, l-am dus la Librăria Mea şi i-am arătat unde se întâlnesc bloggeri piteşteni. Se aude Geocer? Cu ocazia asta Vali a zis că şofez bine, chiar dacă luni eram pe maşină de închiriat cu a cărei frână nu mă puteam obişnui deloc. Dar i-a plăcut lui că nu sunt fricoasă şi că mă bag. Şi încă am fost cuminte că n-am vrut să omor omul prin Piteşti 😛

Concluzia? Peste doi, trei ani Ciutacu se va confrunta cu unul mult mai arogant decât el. La genialitate îi las mai mult, că încă e „puşti”. Dar mai avem unul în devenire. O, Doamne, şi-i place fizica cuantică. Şi recită din Shakespeare în limba lui maternă.

Să mai ziceţi voi că prin românica nu mai sunt şi tineri de valoare. Ba iată că sunt. Cam puţini, dar buni.

Şi aşa m-am ales cu un nou prieten genial 😉

 

UPDATE: La Prwave, cărora le doresc „La mulţi ani şi viaţă lungă!”, a apărut un nou episod din „Inocentul”. Despre asta vă va spune imediat şi Lala.

 

 

Heloooooooo….

Să nu credeţi că am luat-o razna, pentru că eram deja. Bine, ieri am avut întâlnire. Au fost prezenţi: Geocer, normal, Raluca, Ema Boema 😀 şi Remus, el fiind cel nou, dar destul de vechi totuşi. Vechi în sensul de figură bloggeristică piteşteană. Au lipsit restul. Drept pedeapsă nici nu-i mai amintesc 😉

Şi vedeţi poze la Raluca.

Pe sistemul ce am mai aflat despre mine, sistem preluat de la Geocer (apropo, omul iar s-a mutat pe blogspot, din pricină de problemă cu bandă net sau pe acolo), zic să vă spun şi eu. Dar înainte… Doamne… încă mă mai minunez, îmi dau seama că oamenii nici de miştouri n-au auzit, că de ironii nici nu poate fi vorba. Ieri comentez şi eu pe facebook: „da, miştoacă cartea”, voit şi întâmplător, atât miştoaca cât şi cartea care fac o cacofonie vizibilă şi iritabilă. Mă rog, nu făceam mişto de carte, doar că mi-a venit să mă exprim aşa, la mişto. Şi am pus şi zâmbet, ca să se prindă lumea. Dar vine o doamnă, din al cărei profil reieşea că e intelectuală şi îmi spune mie cum că „că ca” e de porc. Bine. E prima oară când aud. Viva! Nu ştiu ce mă mai făceam dacă nu mă lămurea.

Şi acum, ce am mai auzit despre mine: cum că aş avea suflet de câine. Eu zic că e de bine. Îmi plac animalele incluşi şi câinii (să evităm cacofoniile că nu se prinde lumea şi dăm dracu’ în alte alea). Cum că m-ar fi făcut tata poetă. Replica tatălui meu: „cel puţin oamenii sunt convinşi că eşti a mea”. Cum că aş scrie scenarii porno – măi, aş scrie, dar trebuie să ajung la Patapievici să-mi dea lecţii, că singură nu ştiu cum.

Amuzanţi sunt cei doi din spam care în fiecare zi îmi aduc aminte că sunt… să zicem pe franţuzeşte, vorba lui Vali Badea, „fufă”. Mai naşpa e că eu n-am zis că n-aş fi, dar pe ei şi acceptarea mea îi deranjează. Şi atunci ce să fac, frate? Sunt cum vreţi voi, dar nici aşa nu e bine. Ziceţi voi cum ar trebui să zic să fie bine şi zic. Să mor. Numai să mă lăsaţi dracului în pace, că m-am plictisit şi de prostiile mele, aşa că de ale celorlalţi sunt sătulă.

Aşa că vă rog din suflet, ba nu, că din ăla nu am, că doar am aflat-o şi pe asta. Vă rog din licărirea aia de speranţă a sufletului meu, dacă nu pricepeţi duceţi-vă la somn. Dar înainte de asta, vă tot rog să-mi explicaţi şi mie ce răspunsuri v-ar face fericiţi şi eu vi le voi oferi. Parol!

 

P.S: Între timp m-am lămurit cu doamna, de fapt da, are dreptate ea. De unde să mai ştie omul ce e voit şi ce nu. Mno, sorry, e vina mea. O să mă joc frumos pe face de acum încolo. Şi nu, nu e la mişto, e pe bune. Am înţeles punctul de vedere, totuşi, între atâta lume de unde să mai ştii care cum e. Bine, pe asta am acceptat-o, acum sper să accepte şi ceilalţi că am acceptat-o, că la ce experienţe am s-ar putea să nu fie bine nici aşa.