Bine, vă spun…

Între studiul la Opus Dei şi denumirile vechi ale oraşelor diferitelor ţări, ca să nu mai spun de războaie, mai ales de ăla din Bosnia, cu evrei şi nebunii, nu mai scriu 😆 Ce tare, nu? Păi nu mai pot pentru că am nevoie de foartă multă documentaţie încă de la început. Cel mai greu mă descurc la puştile cu lunetă. Puii mei, găsesc numai porcării, iar eroina mea e o tipă la modă, plus că e telepată, plus că vrea să salveze Vaticanul, pe Papa, pe mama lu’ Papa şi pe încă una de e… nu ştiu exact ce e.

Dacă mă întrebaţi cum stau cu studiul asupra telepaţilor, păi bine, merci. Acolo chiar e mişto şi cică sunt laboratoare secrete în care sunt chinuiţi bine oamenii care îşi pot folosi mai mult de zece la sută din creier, că până la urmă despre asta e vorba.

Dar nu numai studiul pe problemele mai sus amintite mă încurcă în procesul scrisului, ci şi faptul că mă tot apuc de citit alte alea. Noroc că le termin într-o zi oricât de nasoală ar fi treaba. Adică adio TV, adio fragi şi mure, doar la Grande Fratello n-am renunţat, dar citesc în timp ce ascult sau scriu despre draci bălţaţi. Adică scriu de mână, am umplut un caiet A4 cu tot felul de date despre Opus Dei şi o să încep să-l umplu şi pe celălalt cu date geografice. La ce îmi trebuie? Păi nu la sexul între femei, asta e clar, ci la ceva mult mai elaborat. Dar asta veţi afla voi cam pe la anu’. Şi oricum, dacă termin cartea asta până-n martie sunt tare, dar parcă mi-aş mai lua o lună în plus dacă nu se supără nimeni.

Între timp, că de fapt asta voiam să spun şi am dat în bălării, am citit Geneza despre care puteţi afla aici. Am terminat şi volumul zece din Amber despre care puteţi citi tot aici şi… Cel mai tare… Am văzut că pe aici intră multe mămici cu copii destul de micuţi, aşa că am şi pentru ei o carte frumuşică cu un detectiv cam anormal. Asta îmi place pentru că poţi obişnui copilul de mic cu literatura poliţistă. Chiar drăguţ.

Mda, probabil că azi voi continua cu Bosnia, hai că am umplut Clubul ăla, nu poate nimeni să spună că nu are de unde se documenta. Da, da, voi citi şi continuarea Privighetorii, dar nu chiar acum că am obosit al dracului de rău. În plus, Bogdan m-a agitat azi pentru o jumătate de viaţă. Să mor dacă nu e nasol cu tritonicii ăştia. Când uită de tine, când te bagă în priză şi îţi fură cinci ani din viaţă.

Da, sunt calmă, cel puţin asta îmi tot repet de o jumătate de oră.

Reclame

Ah, Romaaa…

roma-1

 

Ei, da, plec la Roma. Tocmai am fost anunţată de dimineaţă. Plec fără drept de apel. Cinci zile. Nu, nu chiar acum, dar nu mai răbdam. Pe 25 voi fi în avion, tot pe 25 voi fi la Roma şi tot pe 25 voi fi la Coloseum. Da, deja îmi fac programul. Obiective turistice. Ce se poate vizita sambăta şi duminica. Cum se pot evita străzile de shooping şi cum se ajunge în piaţa pisicilor. Hei, ştiu, nu e chiar obiectiv turistic, dar eu vreau să le văd. Ce aveţi cu mine. Sigur că vreau să ajung şi la Vatican. E visul meu dintotdeauna. Că doar am citit cartea asta şi mă gândesc că s-ar putea să găsesc vreo bibliotecă secretă 😀

Mai e şi Rocha care m-a înnebunit cu un Papă, deci am treabă. Şi da, sigur că de data asta o să mă lipsesc total de internet, laptop şi mai ştiu eu ce minuni moderne de comunicare. Vreau să vizitez tot ce e de vizitat şi o zi aş vrea să ajung în Veneţia. Da, ştiu că pute, dar ar fi imposibil altfel, e plin de apă oraşul ăla, cum naiba să nu pută?

O să mă obosesc până la moarte, dar o să mă întorc mai fericită. Sper să nu fiu dezamăgită. Roma a fost visul meu de-o viaţă în materie de capitale europene. Roma şi Londra, dar Londra mai poate aştepta puţin că n-au intrat zilele în sac. Şi de o fi să mor fără să văd Londra, poate faceţi chetă de dragul meu şi îmi aruncaţi cenuşa acolo 😀

Astăzi v-am informat cu privire la starea mea sufletească. Mai târziu voi aveam un articol al lui Robert din New York. Vă rog, fără înjurături şi fără nebuneală. Nu vă convine, schimbaţi blogul. Dacă eu zic că are dreptul să se exprime în spaţiul meu, atunci are.

Clar domnule Minstru al Economiei? 😛