S-a stabilit că finul tău, domnule Billy, se va numi Thomas Silver. Ştii tu, Thomas ca în pisicile aristocrate – cu ocazia asta mai ascultăm şi noi jazz. Acum el este mic şi nevaccinat, dar l-am pus să îmi promită următoarele: imediat ce va face trei luni de existenţă şi va învăţa să meargă cu tramvaiul, minunatul Thomas Silver – acum clar că nu o să îi iau maşină de la trei luni, aştept să facă şi el un an, dar sper că după accepţi să venim cu maşina că totuşi – va veni cu ploconul, respectiv: gladiole, portocale, curcan şi damigeana cu dop de ciocălău (pe tramvai). Toate astea vor fi îndeplinite aşa cum a cerut cel pe care îl ai în grijă – încă vorbesc cu Billy, da?
Ca dovadă că va fi un fin bun, Thomas a decis ca în următoarele săptămâni să îi arate naşului primul său gest de dragoste, afecţiune şi mituire.
Acestea fiind zise, îl întrebăm pe naşu dacă are obiecţii în privinţa numelui şi îi arătăm câteva poze cu boticul nostru superb.
Spre deosebire de alţii eu nu l-am simţit niciodată arogant la modul nesimţit. Şi chiar e un om deosebit. E unul dintre puţinii care mai luptă pentru noi, pentru idealurile ţării ăsteia. Şi o face din greu. Aş vrea ca guvernul să-i facă un cadou şi să demisioneze, dar nu o va face. Poate de ziua mea, cine ştie.
Dar pentru că e un om deosebit alături de care mi-a plăcut mereu să beau o cafea, cu o familie aşa cum şi-ar dori oricine şi cu mai mult bun simţ decât v-aţi închipui voi, eu vreau să-i dedic o melodie şi să-i mai spun şi a doua oară „La mulţi ani!”.
Aşa e când avem un tonomat genial, că io îs bătrână şi nebună şi nu ştiam că avem imn, dar ştia el. Şi ne-o zis şi nouă să nu murim proşti. Cu toate că am senzaţia că unii tot aşa vor muri… adică proşti.
Ei, da, să ridicăm flintele zic şi să ne urcăm pe cai 😉
Am atât de multe să povestesc şi am rămas atât de în urmă… Sper doar ca Basarabia să mai aibă puţină răbdare până voi veni cu impresiile mele legate de acele locuri. La fel şi Nea Costache, pentru că merită să fie promovat, dar momentan am atâtea să vă spun…
Membrilor juriului nu le mai mulţumesc, dar ei ştiu că o fac… Lilick şi Mădălina au fost senzaţionale, iar Valive este timidă, cu toate că n-ar trebui.
Roger şi Sorin, hai să zic şi de voi… 😛
Vorbim despre prima parte a zilei. Cu toate că, acum, am un regret pentru că cineva nu a putut să participe pur şi simplu la eveniment. Îmi cer eu scuze… cine ştie, ştie. Am încercat cu o ironie fină să-i atrag atenţia, dar deh… n-a mers. În fine, nu mai contează şi întotdeauna la un eveniment unde sunt persoane importante vor fi şi cârcotaşi. Doar că eu am crezut că suntem între prieteni.
Trecând peste partea asta trebuie să vă spun că Mana a ţinut să-mi facă o surpriză. Aşa că nu a venit numai ea, dar l-a adus şi pe Victor.
Horia Gârbea a fost acolo să ne susţină pe mine şi pe Lucia.
Lucia, desigur, a fost strălucitoare ca de obicei, iar cartea ei… da, e prima în vârful celorlalte. I-am detronat pe toţi 😀
Chinezu, ca un Chinez şi el, a tot comentat şi a stat tot timpul cu laptopul în braţe. Ce oameni…
Geocer, desigur, ne-a suportat.
Iar Adrian Năstase a ţinut un speach de zile mari. Mamă ce am mai râs. E chiar mişto. Aşa că le-am propus celor prezenţi un exerciţiu de imaginaţie: să-şi închipuie că AN-ul dispare chiar atunci din faţa lor, iar Lala intră în scenă.
Pe urmă Lucia şi moi am dat autografe, iar Mădălina mi-a propus s-o otrăvesc. Încă nu vreau s-o fac 😀
Apoi l-am confundat pe domnul Mladin cu domnul Coşovei, dar Ştefania Coşovei mi-a luat apărarea 😀
Oi mai fi făcut prostii, eu ştiu…
Oricum, prima jumătate a zilei a fost excepţională. Mă oftic doar că n-am apucat să fac poze cu Ciutacii şi Chinezu.
Cel mai dulce moment al zilei a fost telefonul lui Alex, cine ştie cunoaşte 😉
Apoi m-am mutat la Muzeul de Istorie şi Târgul de carte Amplus. Acolo le-am găsit pe Oana Duşmănescu cu minunea ei de bebe, dar şi pe Stela Popa. Mă bucur că Stela a acceptat să stea lângă mine în timpul lansării pisicii. Dar îmi pare rău că din pricina oboselii a ratat azi Sibiul. Asta este… Se mai întâmplă. Oricum, Stela tot va ajunge la Sibiu, v-o trimit eu legată dacă e cazul.
Apoi m-am mai lansat şi eu o dată şi m-am bucurat să-l revăd pe Mihai însoţit de două domnişoare foarte frumoase: Steluţa (cu o imaginaţie puţintel mai perfidă ca a mea :D) şi Cristina(?!), dacă ţi-am greşit numele poţi să dai, promit să stau.
După toate astea, alături de Bogdan Hrib – doar nu vă închipuiţi că a lipsit vreun moment – am avut o mini şedinţă din care Geocer n-a auzit absolut nimic 😛
Aşa că în miez de noapte am ajuns şi acasă.
Îmi pare rău doar că am ratat prăjiturile Luciei. Dar am promis că după toată nebunia asta o iau de mână pe Mana şi o vizităm aşa cum se cuvine.
Aaa, şi să nu uit, am primit trandafiri galbeni, de la cine nu vă spun, numa aşa de-a dracu’ 😀 Ziceţi voi că nu merit să zac. Nu, nu merit, că am de scris ceva important ce trebuie predat mâine la prânz. În concluzie nu merit nimic.
Şi acum… da, mă pregătesc pentru Ardeal. No, staţi că viu… dar mai încet, ardeleneşte aşa 😆
Concluzii găsiţi la Geocer, Mădălina, Lucia, Lilick şi pe unde or mai fi că eu nu mai pot.
Dar frumoasă. Şi m-am bucurat să-mi revăd unele din personajele reale. Şi m-am întristat gândindu-mă că altele sunt departe. Dar nu o să dezvolt acum, vă las cu poze, câteva, pentru că sunt peste o sută. Iar mâine… trebuie să muncesc, altfel mă omoară Alexandru Arion, cu toate că din poze s-ar zice că altfel stă situaţia.
Lucia, mulţumesc pentru tot!
Geocer, îţi mulţumesc că ai rezistat 😀
Oh, şi da, subtil domnule Roger, foarte subtil 😀 Dar voi dezvolta, promit, mâine cum voi prinde puţin timp liber.
Şi tot atunci o să vă spun şi despre Nea Costache – îmi cer scuze, dar nu mai sunt capabilă să pun şi linkuri. Punem mâine tot ce trebuie. Cei care mă aveţi prietenă pe facebook veţi putea vedea mai multe poze.
Ordinea e aleatoare, adică aşa cum o am în arhiva mailului.
Mariana Ciutacu (http://www.mana.ciutacu.ro) – „ Pot eu să zic altceva? Accept, sigur că da! Şi mulţumesc!”. Nu, Mana!, eu îţi mulţumesc pentru că te-ai lăsat băgată într-o afacere aşa urâtă. Despre Mana ar fi multe de spus, dar n-am să vă spun nimic. Nici nu am pretenţia că o s-o descoperiţi pe ea cea adevărată, pentru că nu va fi aşa. Dar important este că există în acest roman-foileton.
Darius Filip (http://desprepsd.wordpress.com) – „Your wish is my command.”. Aşa spune mereu, dar nu trebuie luat în serios.
Andrei Bădin (http://www.badin.ro) – „ Dragă Oana, nu am nimic împotrivă. Sper să nu fiu criminalul…” Eu cred că şi-ar fi meritat-o, doar pentru a-i dovedi că speranţele pot fi spulberate. Dar nu m-a lăsat inima. Îmi e prea simpatic.
Roger Pop (fără blog şi cel mai bun prieten al lui Darius Filip în viaţa reală. I-am promis să mă răzbun pe el în cartea asta, pentru o fază care mi-a făcut-o chiar la mine acasă) – „ Depinde cum te răzbuni, poate că o să-mi placă”. Să fie sigur că am făcut-o, cu toate că în realitate îmi e drag.
Isabela (http://isabellelorelai.wordpress.com) – „Bine dom’le, hai să te văd. Dar te avertizez: vezi că am premoniţii”. Isabelle mi-a fost alături când mă părăsiseră cam toţi. Nu o să pot uita niciodată gestul pe care l-a făcut faţă de mine cu ocazia unui anumit eveniment. Şi pe calea asta o anunţ că orhideea pe care mi-a oferit-o înfloreşte tot timpul.
Ruxandra Georgescu (fără blog. Acesta nu e numele ei real, dar din anumite motive a trebuit să-i păstrez anonimatul) – „Bine, draga mea!”. Trebuie să vă spun că Ruxandra este o prietenă specială, şi mai multe nu spun pentru că sper să-i fiu şi naşă.
Lucia Verona (http://luciaverona.blogspot.com) – „Tu chiar eşti nebună? Ok, ştiu că eşti.” Nu e cel mai frumos accept din toate? Mai ales că îmi cunoaşte psihicul. Cel puţin ea a spus adevărul în ceea ce mă priveşte ha ha. Lucia nu numai că e specială, dar dacă nu era printre personaje m-aş fi simţit foarte frustrată.
Andrei Crivăţ (http://www.andreicrivat.ro) – „Da, sunt foarte de acord să apar în cartea ta”. Credeţi-mă că omul e sadic bine. Adică mă întrece şi am impresia că se simte bine în pielea lui. Ceea ce mă sperie.
Shauki şi atât (http://shaukisbookcase.wordpress.com) – „Haide bree, chiar mă faci personaj de carte? Am înţeles. Sunt vedetă. Ai acceptul meu. Dar vezi ce mă pui să fac, că dacă nu-mi place scriu şi eu o carte. Şi ai să vezi ce păţeşti”. Copiii ăştia, hmmm. Ce subtili sunt. Dar până acolo, Shauki e un prieten cu totul şi cu totul special. Şi îmi pare rău că nu veţi avea ocazia să-l cunoaşteţi la adevărata lui valoare. Dar ţinând cont că îl am în vedere pentru a fi personaj într-o carte fantasy, nu e chiar o tragedie.
Cella (cu nume real în carte) (http://bloglenesrau.wordpress.com) – „ACORD DAT! ACCEPT. Adică nu vreau decât să omor timpul, că în rest sunt sigură (hm, măcar mă fac) ce rol am… duc tava criminalului, da?” . Nu, Cella, el îţi aduce ţie tava. Asta e clar. În rest, tu ai spus, omori timpul. Dar pe al cui nu ai specificat. Ştiţi sigur că Cella, adică Angela, e prietena mea şi că n-aş îndrăzni să o omor pentru că n-aş mai avea pe cine chinui cu manuscrisele.
Cetin adică Arhi (http://www.arhiblog.ro) – „Dacă o să fiu personajul grăsuţ, funny, cuceritor, uimitor, genial, cu succes la femei, dar sărac, desigur că sunt de acord”. Eu sper să nu citească soţia lui ce fantezii are. Oricum, nu ţi-am putut îndeplini toate dorinţele, dar cred că eşti original, aşa cum eşti tu de obicei.
Ioan Usca (http://ivanuska.wordpress.com) – „Pune-mă personaj, dacă este necesar…” Ei, na, chiar necesar nu era, dar se impunea. Pe Ioan Usca sau Vania îl puteţi cunoaşte mai bine accesându-i blogul. O să vedeţi că nu vorbim de un singur personaj. În el se adună mai mulţi.
Cristian China-Birta adică Chinezu (http://chinezu.eu) – (omul ăsta m-a omorât încă de la început, norocul lui că îl ador cu tot cu familia lui de chinezi) – „Prin prezenta, subsemnatul Cristian China-Birta, numit în lipsă de altceva mai bun, declar pe propria răspundere şi cu riscul de rigoare următoarele:
1 Oana Stoica Mujea este fată faină (aici se dădea pe lângă mine să nu-l omor)
2 Îmi dau acceptul să fiu făcut criminal, terorist, blogger mârşav sau orice altceva consideră necesar să mă facă Oana în cartea pe care urmează să o scrie.
Semnez (în aproximativa deplinătate a facultăţilor mentale având în vedere ce am scris mai sus): Cristian China-Birta. SS indescifrabil”
Omul ăsta mă omoară cu zile, dar a fost singurul fără pretenţii. Cum să nu-l ador?
George Cernătescu sau Geocer (http://www.geocer.blogspot.com) – „Am râs cu lacrimi când am aflat că vrei să mă faci personaj de roman. Accept, cum să nu? Ai grijă, nu cumva să scap de bănuiala cum că eu aş fi criminalul. Şi să mă implici şi într-o relaţie dintr-aia scandaloasă, că altfel aş fi un personaj prea plictisitor. Acestea fiind zise, îţi urez să ai cât mai multă inspiraţie în a scrie romanul şi să devină un bestseller. Eventual să se facă şi un film după el”.
Eu am observat aşa: Geocer vrea relaţii scandaloase şi film în care să apară şi actorul care-i poartă numele. Şi ai zice că e un tip normal dincolo de online. Să mai ai încredere în cineva în zilele noastre. Puh.
Simona Ionescu (http://www.simonaionescu.ro) – „Desigur, draga mea. Am văzut ce fain scrii! Iar cum eu ani de zile am scris şi am format ziarişti de investigaţie (inclusiv crime celebre), nici măcar nu fac parte din ficţiune! Serialul meu despre Râmaru a fost material didactic pentru câteva lucrări de licenţă. Aşa că… Spor la treabă!”
Poate că ar fi mai bine ca Simona să nu citească cartea asta.
Victor Ciutacu (http://www.ciutacu.ro) – „Da!” E atât de încrezut că n-a putut să scoată decât un „da”. Ca să nu mai credeţi că glumeşte. Dar îi trece lui după ce vede ce-a păţit. Muhaaaa.
Giorgiana Păduraru cu „Gi” (fără blog. Cea mai bună prietenă a Crinei, după mine, nu vă jucaţi) – „Pot să fiu eu criminalul?”. Darius zice că ar putea, din cauză de privire nimicitoare. Eu nu mă bag, îmi place Giorgi.
Sorin Stoica-Mujea (îl cheamă şi George – ştiu, să se ducă dacă-l cheamă – dar ar ocupa prea mult spaţiu numai numele. Şi da, este soţul meu) – „Dacă nu mă faci personaj în cartea asta dormi cu peştii”. Nu m-am prins dacă era o ameninţare de tip mafiot sau se referea la acvariu. Dar am decis să nu risc.
Acestea fiind spuse nu pot decât să-mi cer scuze dacă am vorbit mai mult despre anumite personaje decât despre altele. Adevărul e că sunt multe personaje reale şi mai sunt câteva şi fictive. Îmi era imposibil ca într-o carte de mici dimensiuni să mă opresc asupra fiecăruia. Vă mulţumesc că m-aţi lăsat să mă joc cu voi şi îmi cer iertare dacă v-am neglijat.
Pentru că punctul 18 va fi premiat de Lucia, si pentru că oricum trebuia să completez, iată varianta finală:
1. Marele premiu – Pentru ca-mi place –George Cernătescu, sigur, sigur, sigur
2. Cel mai bun blogger dintre scriitori – Rămân totuşi la părerea mea: Hobbitul
3. Cel mai bun scriitor dintre bloggeri – Aici îmi e uşor, ca să fiu sinceră: Adrian Suciu
4. Blogul cu cel mai mult umor – Ei, şi aici rămân la părerea mea: Ioan Usca
5. Cel mai bun critic literar – No, aici sunt în ceaţă. Eu zic că tot Hobbitul şi-ar merita un loc
6. Cel mai bun cititor – Dacă are blog se pune? Adrian SM, garantez pentru el.
7. Cel mai bun blogger dintre politicieni – Fără doar şi poate că ăsta e AN-ul, dar cum a câştigat deja anul trecut, nu ştiu, cred că locul lui îi revine lui Darius Filip, chiar dacă e un politician mai mic, dar peste câţiva ani va fi la cârmă. Ştiu eu.
8. Cel mai bun politician dintre bloggeri – Răspunsul ar fi Corina Creţu. O fi câştigat anul trecut? Nu mai ştiu.
9. Cel mai informat blogger – Io pe ăsta nu-l cunosc, dar dacă îmi vine vreo idee revin
10. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – adică Cella şi ca să fie şi un domn îl adaug pe Canguru’
16. Cel mai artistic blog – Mirela zic eu. Zic iar eu, zic tot eu Şi Alex Maziliu ar mai intra aici, pentru minunăţia de poze pe care le face.
17. Cel mai bizar blog – Nu am dat de el până acum
18. Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu)
19. Cel mai bun comentator politic – Sigur, el era cel mai cel comentator politic, cel puţin pe vremea când eu urmăream comentariile politice. Ştiam pe cine am în cap, dar nu îmi mai aduceam aminte exact cum se numeşte, pentru că n-am mai urmărit fenomenul. Da, el, Bibliotecarul.
20. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică – Mana Ciutacu
21. Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – Habar n-am
22. Cel mai cunoscut dintre bloggeri – Io? Nuuu. Atunci să fie… Andrei Crivăţ?!
23. Cel mai bun blogroll – Ăsta clar e al Isabellei, fără doar şi poate. Alţii nu mai ştiu cu un blogroll atât de bogat.
25. Cel mai schimbător blog – Ăsta e tot popa, că el e dus cu creirii capului. Adică Husca
26. Cel mai luptător dintre bloguri – Aici sunt două, şi mie îmi e clar că nu merge unul fără celălalt: Isabelle şi Simona Ionescu, pentru ceea ce fac pentru copiii aceia amărâţi şi bolnavi.
32. Premiul de popularitate – Tot Dan Voiculescu pentru că e super haios pe blog.
Şi cu asta, basta. Nu mă mai răzgândesc. E ultimul şi cel din urmă clasament. Cu toate că ar fi meritat mulţi să fie nominalizaţi, nu-mi fac griji, am văzut că i-au nominalizat alţii. Aşa că las alegerea destinului şi fiecăruia în parte.
Pe toţi cei nominalizaţi îi rog să preia acest post şi să facă nominalizări. Data limită e 1 februarie.
Ordinea e la nimereală şi se referă la ultimele două luni de normalitate, înjurături, încruntări şi alte cele. Toate astea se petrec pe mail. Unele le-am păstrat că deh… altele le-am şters că mno. Şi uite aşa am făcut o selecţie cu citate din memorie a ceea ce se întâmplă pe mailul meu. Şi să-mi ziceţi voi că oamenii ăştia au treabă acasă şi îi preocupă gurile copiilor 😀
Aşadar:
Am aflat că gândesc cu neuronii lui Ciutacu – aş vrea eu, dar din păcate nu. Dar dacă domnii care susţin asta au avut de gând să mă jignească, n-au reuşit. Chiar aş vrea să facem schimb de neuroni. Dar cică mnu 🙄
Mi s-a mai spus, de curând, că o folosesc pe Crina ca paravan. Asta m-a distrat foarte tare. Aici pot emite şi ipoteze în privinţa celui ce mi-a trimis mailul, pentru că nu sunt chiar mulţi de bănuit. Dar mă întreb ce fel de paravan e Crina? Dragă, după ce îţi iei toate ouăle pe care ar trebui să le încasez eu, te rog să-mi trimiţi factura 😀
Am mai aflat că încerc să prostesc copiii patriei. În sfârşit, s-a prins cineva. Chiar mă întrebam când îşi va da vreunul seama. Felicitări! Mă voi gândi la un cadou.
Mi s-a mai spus să am grijă pe unde merg. – Asta n-am priceput-o!
Am primit chiar telefon de la un patron de „hotele” din oraş care-mi spunea că mă dă în judecată că am scris pe blogul ăsta că el e ţăran. Presupusul patron, că nu l-am văzut prin telefon şi nici glasul nu i-l ştiu, până la urmă, a ajuns la concluziile:
1 Că nu mă dă în judecată dacă mă duc la EL să VORBIM. Dhhh. Acum!
2 Că sunt arogantă.
Nu, 3 nu există. Presupunerea mea e că nu e patronul care zice că e (citat din Vanghelie), ci că e un nene pus de un anume Hali sau Haliphantul sau prostul oraşului pe care l-au dat în gât ziarele că la 42 ani agaţă puştoaice pe Hi5. Da, cu dovezi l-au dat în gât. În plus, nenea ăsta, care-mi pupa mâna şi un picior spunând că sunt sora lui bla, bla, bla, are o mare problemă cu tata. Şi cred io, aşa, cu neuronul ăla lipsă că dacă nu s-a putut lua de tata, s-a luat de mine aşteptându-se să-mi dau drumul în pantaloni de teama tribunalului. Sorry! Aştept citaţia 😉
Mi s-a mai spus că dacă merg la Gaudeamus o s-o păţesc. Ce o să păţesc nu ştiu, dar ador surprizele 😀
Mă rog, şi mai era unu’ care spunea că el ştie tot ce vorbesc eu la telefon cu o anume persoană. 😆 Da, la cât am vorbit în ultimul timp şi mai ales la ce, are şi ce asculta. Felicitări! Şi uite aşa aflu şi eu una alta. Şi azi, neavînd ce face, evident, le-am rememorat pe toate.
Mno, şi totuşi am fost destul de ocupată. Nu ştiu de ce mi-au venit toate prostiile astea în cap. În sfârşit. Revin mai pe seară cu ceva serios 😀
Billy
Oana Stoica Mujea 
