Mai sunt şi zile bune

Zi plină, dar frumoasă. Ba nu, minunată. Am început bine ziua, chiar dacă cam somnoroasă, dar mi-am revenit repede. Ei da, azi am băut o cafea cu Bebe. Normal, nu putea să vină decât cu un braţ de cărţi şi cu un buchet minunat de trandafiri. E un om minunat, care ştie multe despre cărţi. Despre multe cărţi. O, Doamne, despre mai multe decât ştiu eu. Am aflat că are două motăniţe 😀 Aşadar, a intrat în clubul pisiciţilor 😀 Am petrecut câteva ore mai mult decât relaxante. Bine, compania a fost plăcută şi deosebită, aşa că era normal ca timpul să treacă frumos. Chiar şi trezitul după o noapte de nesomn mi-a făcut bine – Mulţumesc, Crina! 😛 – Ce?, credeţi că ziua s-a terminat aşa? Nu, nu s-a terminat aşa. Normal.

Mergem mai departe. După întâlnirea cu Bebe, mi-am luat nepoata şi l-am adunat pe Xreder… uite aşa am pornit spre Mall. Doar nu era să se aprindă luminile de Crăciun fără noi? Păi nu? Păi da.

Faptul că oamenii ăia de la Mall au adus trei personalităţi politice, total antipatice mie, m-a făcut să mă car acasă, cu nepoată cu tot. Personalităţile? Florinnnnnnn Călinescu, bleah. Gingăraş, bleah, Bratu, hai, fie, am făcut chimie cu el în facultate şi mi-a dat zece – adică la electronică – aşa că treacă, meargă, dar tot bleah 😛 A, desigur, toate vedetele piteştene îşi dădeau aere pe acolo. Cum mie mi se apleacă de la aere, am preferat să merg la cumnata mea şi să mănânc bine. Desigur, încercând să uit cu desăvârşire ce şi cum.

 

img_1

img_2

img_3

img_4

img_5

img_6

img_7

img_8

Acum, la final, dar nu în cele din urmă, nu de alta, dar povestea asta o voi relua. Sâmbăta viitoare bloggeri piteşteni se întâlnesc. Momentan vă las să aflaţi mai multe de la Dumis, dar o să vă spun şi eu mai multe zilele astea. Da, mă duc, nu de alta, dar Dumis a crezut că sunt bună de moderat o discuţie, acum să mă las rugată? Nu mă las că eu nu îs vedetă 😉 Zilele următoare veţi afla detaliile. Ok, weekend plăcut şi, desigur, EU MERG LA VOT, VOI?

Una peste alta, alta peste una

Poza de la: http://www.vidu.ro

Da, da, am fost la vot. Am pus ştampila. Multe buletine, mult de votat, aproape că mă plictisisem. Asta nu ar fi nimic, dar mai greu mi-a fost sa mă orientez cu urnele. Mă rog, mi-a ieşit şi asta. Apoi am aşteptat. Nimic. E aproape ora unu noaptea şi nimic. Nu ştiu dacă jocul piteştenilor a ţinut, că a fost un joc, doar nu credeţi că alegătorii nu sunt în stare de balturi, ba sunt, dar nu ştiţi voi. La noi cred că a fost, dar încă nu pot confirma. Mda, se mai satură şi alegătorii. Ştiu eu ce ştiu. Şi ştiu şi ce nu ştiu. Ştiu ce s-a discutat pe la colţuri, cumva, habar nu am cum, întotdeauna ştiu tot. Nu ştiu de ce eu, dar asta este. Le aflu, le intuiesc, le aud din zbor şi până la urmă le pun cap la cap şi le ştiu. Desigur, mai şi influenţez pe unde pot, că doar nu stau cu mâinile în buzunar. Cu toate că jumate din inimă mi s-a rupt, eu ştiu că e mai bine aşa. Dar până una alta, nu mă pot pronunţa, nu sunt sigură. Aştept. Da, m-am plictisit de aşteptat, dar ce să fac? La noi se numără încă. Nu e ca la Bucureşti. Aşa cum îi spuneam Ioanei, în Bucureşti se fură cu două zile înainte, la noi se fură în ziua/ noaptea respectivă. Acum să vedem în favoarea cui 😉
După m-am dus la nuntă. Cea mai frumoasă nuntă din ultimul timp la care am fost. Dar nu am stat mult, mâine e luni. Azi e luni. Sunt la treabă. Cum unde? În Bucureşti. Da, nu vă mai miraţi atât, acolo e treaba mea. Ce, nu ştiţi? Da, da, e muncă cu bani. Cu program, nu program din ăla strict, e muncă cu termene. Că nu îi pasă nimănui unde îmi fac eu treaba, normal. Le pasă doar să dau totul la timp. Asta e ideea, timpul. Dacă ei zic că la şi cinci minute să fie gata, eu la şi trei minute sunt gata. Că aşa sunt eu, vreau mereu să fiu gata la timp, dar asta nu depinde întotdeauna de mine. Aş vrea să depindă, dar adevărul e că nu.
Nu, nu mă întâlnesc cu nesuferiţii ăia de care v-am povestit eu odinioară. Nu, e altă treabă, la nivel mai înalt. Treabă mult mai serioasă. Normal, şi banii sunt mai serioşi. Dar, în esenţă, tot treaba aia e. Bine, v-am aiurit de tot. Acum sunt mulţumită 😀 Da, da, nu am chef de Bucureşti. Nu am chef de alergat, de ascultat, de dat cu părerea. Nu am chef pentru că vineri am un examen la care ar trebui să învăţ tot anul şi încă jumate din celălalt pentru a pricepe ceva. Şi zău că nu are legătură cu culoarea neuronului meu.
Una peste alta, habar nu am cum stăm cu votul în Piteşti. Pot să-l bănuiesc. Pot să-l intuiesc, dar nu pot vorbi înainte de-a fi sigură.
Alta peste una, am treabă cu carul şi carul nu-i cu mine. Sunt oarecum debusolată în perioada asta. Nu, alegerile nu au nici o legătură. Altele au, alea care nu depind de mine. Mă enervez. Nu degeaba, că am trecut peste faza asta, asta cu degeaba. Hehe. Da, vine săptămâna aia dementă. Oare câte grade or fi mâine? Mă rog, ceea ce spun eu acum nu are nici un sens. Deci da! Aţi priceput. Dacă nu, faceţi reclamaţie la Vania, eu nu sunt acasă 😉

 

Tot un vot

Pe lângă faptul că e ziua copilului, azi e şi zi de votare. Da, mă duc la vot, oricum, ce altă treabă am? Cu cine votez? Oricum nu contează. Important e că o fac. Eu am militat tot timpul pentru vot. Mi se pare important ca fiecare să pună ştamplia pe cine ar vrea să-l reprezinte. Mă rog, mult spus să-l reprezinte. Dar totuşi, e opţiunea fiecăruia şi e bine să fie. Îi urăsc pe cei care se plâng de cei care sunt la putere, dar ei nu au dat un vot în viaţa lor. Dacă nu votezi, de ce te plângi, că nu pricep. Dacă nu ai nici o părere, ce îţi mai pasă?
Pentru a trece de la un vot, la alt vot, cu acordul interlocutorului voi reda o discuţie. Mamă, nici nu vă daţi seama cât de lene mi-a fost să-i pun diacritice 😀
 
Secret: hey, salut, sunt super nervos.
Eu: mă rog, şi?
Secret: sunt ziarist de paisprezece ani, mă cunoaşte lumea ca pe calul breaz, iar boii de la Polirom nici măcar nu mi-au citit cartea, au refuzat-o din start
Eu: naşpa, asta-i viaţa
Secret: vreau să fac o revoluţie
Eu: fă
Secret: păi, voiam să îţi cer ajutorul
Eu: m-am prins, dar nu mi-l cere
Secret: de ce?
Eu: când ţi l-am cerut eu mi-ai zis cam aşa – citez din memorie: ce treabă am eu cu editurile?
Secret: (râde)
Eu: o fi funny
Secret: nu e, dar atunci eram prea prost.
Eu: nici acum nu eşti altfel
Secret: mi-o merit
Eu: schimbăm subiectul?
Secret: ok, mă rog, totuşi…
Eu: nu există totuşi, mâine se votează, ai grijă de meseria ta acolo
Secret: chiar, votezi?
Eu: normal
Secret: cred că eşti una din fericite, eu nu am cu cine.
Eu: mereu există un om care să merite cât de cât
Secret: eu nu mai cred în ei
Eu: e problema ta, dar să nu mă baţi la cap iar că a ieşit x şi e un bou
Secret: am dreptul să mă plâng
Eu: da, în momentul în care poţi să îţi expui şi părerea, dacă nu ţi-o expui, nu mai ai nici un drept
Secret: dacă zici tu
Eu: bine, mai avem ceva de discutat?
Secret: eşti expeditivă?
Eu: am treabă, nu am timp de stat pe mess ca să nu vorbesc nimic
Secret: nu poţi fi şi tu puţin mai maleabilă?
Eu: nu pe timpul meu
Secret: mă rog, dar cu editurile tot o să te bat la cap, trebuie să le bage cineva minţile în cap
Eu: mda, eu cu tine, poate eşti pur şi simplu netalentat, la asta te-ai gândit?
Secret: normal, dar din moment ce nu a citit nimeni cartea, e cam greu să se fi ajuns la concluzia asta.
Eu: mda, altceva?
Secret: deci te duci la vot
Eu: mă mai freci mult la creier? Ai ceva interesant de spus?
Secret: eu credeam că e interesant
Eu: nu e: la vot nu te duci, cartea nu ţi se publică, boring. Pot publica discuţia asta pentru a sublinia de ce îi urăsc pe ăia care nu votează, dar dau din gură?
Secret: (râde) mda, poţi, dar nu îmi da numele.
Eu: oricum nu te cunoaşte nici dracu’
Secret: hey, sunt ziarist de 14 ani
Eu: da, bine, asta nu înseamnă că eşti si vedetă şi atâta timp cât eşti şi antisocial, cui îi pasă?
Secret: nu încerca să mă convingi să mă duc la vot
Eu: nop, încerc să te conving să mă laşi în pace, am treabă
Secret: bine, mă rog, du-te
Eu: mă duceam şi dacă nu te rugai tu
Secret: dispari
Eu: aha
 
Aşadar, de ce nu votează domnul ziarist? Eu cred că îi convine să dea din gură şi atât. Oricum, el mereu dă din gură 😉
P.S: Unii au ales să scrie despre ziua copilului şi bine au făcut. Dacă v-aţi săturat de politică, voturi, urne şi alte alea, treceţi şi pe la Cristal.