Nu, ăsta chiar că-i ultimul :P Sau nu?!

Da, am zis că nu mai revin. Dar deh, când mă pot ţine eu de cuvânt mai mult de două minute? Poate în 2010. Dar nu vă mai urez, aveţi urarea mea mai jos.

V-am spus că urăsc Poşta – sigur, domnul Patapievici se va gândi la sex – vorbesc despre Oficiul Poştal. Azi am primit antologia „Alte Ţărmuri”, păi ce credeţi? M-am dus la Poştă şi trei oameni s-au chinuit juma de oră să găsească coletul. Pentru că nu era nici la S, nici la M, ci la O. Deci viva! Norocul lor că îmi e foarte rău, lucru care mă face a fi şi foarte docilă. Şi tot norocul lor că au avut un scaun pe care să mă aşez pentru a nu leşina. Dar imediat ce îmi revin mi-am propus să le explic cum e cu logica. Apoi am mers la cafea. – Ştiu, fiind pe moarte parcă ar fi trebuit să mă duc acasă în pat, dar teamă îmi e că şi acolo la fel m-aş fi simţit – Şi cum Xreder şi-a luat laptopul în braţe am apucat să citesc şi eu primele două poveşti din antologie. Şi acum vin cu explicaţia.

Cu toate că viaţa asta m-a învăţat că cititul se face cu pixul în mâna, nu pentru propria plăcere, ci pentru a găsi greşeli, exprimări naşpa şi pentru a lua autorul de beregată, îmi pare rău, n-am avut pix la mine. Mai mult, eu când citesc şi vizualizez ceea ce scrie omul ăla acolo. Abia când oi avea în mână o carte pe care nu o voi putea vizualiza voi spune că e praf. Ştiu, oamenii citesc pentru că trebuie, e trendy, la modă, şi trebuie bifat acolo că a citit şi aia. Da, mai ştiu şi că sunt superficială. Adică cum mama dracu’ oi fi ajuns eu să-l citesc pe Cervantes, proastă aşa cum sunt. Şi mai e mişto şi faza cu dacă-l citeai pe cutare… Frate, de unde dracu’ tot ştiţi voi ce am citit eu? Că pe clasici stau şi vă dau lecţii. Sau trebuie să-mi cer scuze că-mi plac şi cărţile comerciale? Că îmi plac şi alea YA (aşa se scrie?). Cred că trebuie să-mi cer scuze şi că EU, de la MINE PUTERE, am decis să scriu cărţi pentru adolescenţi. Îmi cer acum. Îmi cer acum scuze şi pentru că primele două poveşti din cartea asta mi-au plăcut. Şi că nu am stat să le găsesc greşelile. Ooo, şi nu vă daţi cu pumnii în faţă, pentru că n-am nici un interes faţă de SRSFF, că nici pe Horia Ursu nu-l iubesc, şi nici el pe mine, dar cred că atunci când îmi place ceva pot spune că e aşa.

Nici pe cei mai mulţi din autori nu îi cunosc, cel puţin eu de Genescu n-am auzit în viaţa mea. Da, aş putea să îmi plătesc multe poliţe acum cu tot ce s-a întâmplat. Dar i-am promis lui Feri că voi fi corectă, chiar dacă, la drept vorbind, nu aş vrea să fiu 😀 Şi nu, poliţele nu mi le voi plăti luând în râs o carte fără nici o vină. Pentru că mi se pare josnic. Mi le voi plăti personal, staţi fără griji, nu mor lăsând datorii în urmă 😉

No, ideea e că primele două poveşti nu mi s-au părut nici proaste, nici la nelocul lor, nici rasiste. Dar, cum spuneam, eu sunt superficială, proastă şi cam necitită. Asta-i viaţa. Şi da, voi reveni la anul cu o recenzie cum se cuvine. Asta dacă nu termin cartea până mâine, ceea ce n-ar fi chiar imposibil.

Dar, chiar de o voi termina până mâine, tot la anul o s-o vedeţi, pentru că am scris deja ultimul post pe 2009. Dar mă pot răzgândi, nu? 😀

Reclame

Deci vine Crăciunul

   Mă bucur, cum nu? Mai ales pentru ziua de 26 😀 De ce? Nu vă spun, normal că nu. Dar înainte de-a vorbi de Crăciun vă spun cu subiect şi predicat că treaba cu satanismul a fost doar o glumă pusă la cale de mine şi Geocer, iar de faţă erau şi Ioana (care tot timpul îl stresează pe George spre fericirea mea 😛 ), Cangurul ( care ne încurajează în a face prostii, pentru că el e un tip serios în viaţa de zi cu zi, adică mult mai serios ca noi) şi Dan Badea (omul care critică cu atâta plăcere că mă face şi pe mine să devin scelerată 😆 ) – Xreder e inclus în preţ 😉 . Din păcate de la întâlnire au lipsit: Raluca, pentru că s-a dus la Avatar (adevărul e că şi eu m-aş fi dus la premieră, dar Xreder a insistat să mergem la întâlnire); Ema, un copil mare cu puiuţ mic şi frumos 😀 ; Mişu, desigur, şi omul care ne dă ţeapă de mult timp: ADIIII ENACHE. Dacă observaţi avem în grup un Badea şi un Enache. O fi bine, o fi rău? Sper că n-am uitat pe nimeni pentru că mi se întâmplă tot timpul 😉

   Şi acum, aşa cum vă spuneam, vine Crăciunul. După ce mi-am rupt coloana am reuşit să fac şi bradul. Recunosc, Xreder a fost mai activ ca mine, dar eu am şi gătit şi se compensează. Încă mă doare spatele.

   Zăpăcitul de Mircea Badea m-a făcut să pierd Grande Fratello, pentru că na, normal, m-am uitat la filmuleţul cu penele. Doamne cât de tare a fost! Adevărul e că mă aşteptam, doar a zis că o face din sfidare 😉 Dar nu mă aşteptam să fie atât de mişto. Cel puţin m-am râs, dar m-am cam supărat că n-am văzut show-ul de la început.

   Bine, şi mai spuneam că cel mai mult mă bucur pentru ziua de 26. Sinceră să fiu nu ştiu ce să pun la cale, aşa că o aştept zilele astea pe Cella cu ceva idei 😀 M-aş bucura şi mai mult să fiu în Satu Mare sau Satu Mare în Piteşti 😉

   Dar nu vă spun nimic, ce naiba!

   Că tot vine Crăciunul Bogdan Hrib a decis că trebuie să-mi facă o surpriză, aşa că azi m-a trezit în creierii nopţii (la dracu’) şi m-a scos la o cafea. Sigur că darul meu a fost în cărţi. Eu îl înţeleg că se ocupă cu asta, dar putea să-mi ia altceva, cărţile oricum mi le iau singură. Adică gratuit din editura domniei sale. Sau e editura mea?! Mă mai gândesc 😀

   Şi pentru că tot mă doare spatele de înnebunesc, până mâine când am o programare cu dureri de cap la propriu, încerc să-mi revin 😀

   Încă nu vă urez Crăciun fericit, cu toate că sunt tentată să o fac şi să-mi iau o pauză de net. Dar totuşi nu sunt chiar atât de tentată 😉

   Şi totuşi, e sărbătoare până după anul nou (cea mai cretină chestie din toate, dar vorbim altă dată despre asta), aşa că: Sărbători aşa cum vi le doriţi!

Ţara cetăţeanului turmentat…

…………

Multumesc, Lucia! :lol:

 

Tre’ să vedeţi asta

………

Şi nu mă refer neapărat la ăla al lui Caragiale, pentru că eu până şi de Moş Nicolae am uitat. La naiba! Nu mă mai ţine memoria nici până acolo. Aşa că dacă eu am uitat de el, el clar n-a uitat de mine. E drept, mi-am revenit după ora 22, ceea ce e destul de trist. Şi dacă tot suntem în ţara lui „Eu cu cine votez?”, eu sunt în lumea lui „Eu ce carte să aleg?”.

Am citit cartea asta şi asta, între ele având Adam şi Eva. Desigur, ştiu ce termin, dar după de ce mă ocup?

Adică:

Am două cărţi marca George Arion (da, şi eu mă întreb de ce n-au apărut pe site). Mai am alte cărţi cum ar fi: Sfidarea (dar nu, asta nu, pentru că apoi o să aştept prea mult continuarea, deci o lăsăm mai la coadă); ar mai fi Faust, de fapt, la drept vorbind era la rând, dar cum se face că îi vine rândul şi tot la rând rămâne. Nu ştiu, complicat. 2012, da, şi asta e la rând după Faust, dar oare o să-i vină rândul? Şi nu, nu mă duc la film. Mai întâi cartea, filmul nu mă pasionează, oricum cică e o apocalipsă cam ne, pentru că tot scapă unii. Păi ori e, ori nu e, a?Ar mai fi vreo două SF-uri, dar n-am chef de ele acum, asta îmi e clar. Ar mai fi şi vreo două poliţiste de care iar n-am chef acum. Ar mai fi vreo trei marca fantasy, dar nici astea nu mă atrag. Chiar dacă au coperte mişto. Poate o carte de colorat? 😀

Şi că tot mi-am adus aminte… Mişu aseară zicea că el doar cu chestiile care te pun pe gânduri, filozofie, din astea. Dându-mi singură permisiunea îi recomand Geneza. Da, e un SF care te pune pe gânduri, o să vezi, eu zic să încerci.

Şi da, aseară am avut întâlnire. Raluca şi Canguru’ au lipsit. Ambii având motive bine întemeiate, cel puţin aşa cred. Ba chiar şi Adi s-a plictisit de noi. Noroc că a venit Ioana, Ema, George şi Mişu cu soţia. Aşa am părut a fi mai mulţi 😀 Sigur că am uitat ce avem de citit, dar sunt la fel de sigură că cineva îmi va aminti.

Important e că Ema s-a îndrăgostit de Regine şi Elfe (recenzie), dând la spate Indiciile. Vedeţi? Ce vă tot spun eu? Oamenii sunt nebuni 😛 Unii cu aia, alţii cu cealaltă.

Ca să merg pe firul incoerenţei: Crina nu mai scrie. Asta este. Vania mă omoară cu nişte cearcăne şi mâine avem vot, în condiţiile în care eu n-am chef.

Andrei Crivăţ m-a rugat ceva, dar încă nu m-am putut gândi. Proiectul meu cu Enya e destul de greoi, pentru că ar trebui să muncesc puţin şi nu sunt capabilă. Ar trebui să scriu şi la thriller-ul ăla, dar nici de asta nu sunt capabilă. Mă rog, nu că s-ar supăra cineva, ştiu câţiva care chiar se vor bucura. Ar trebui să mă interesez şi de o anume destinaţie, dar şi de asta îmi e lene. În plus ar trebui să mă ocup de un proiect pe care-l coordonez, dar îmi e greu să-i anunţ pe cei pe care-i vreau în proiect. Vă închipuiţi că îmi e lene să dau chiar şi un mail?

Şi ca totul să fie aşa cum trebuie: nu dorm, nu mănânc, nu beau. Când o să vedeţi o umbră pe stradă să ştiţi despre cine e vorba 😀

Iar acum Moşul vrea să-mi ia cadourile înapoi 😆  

Azi trebuia să fiu patrioată?

MULŢUMESC, LUCIA! (Am zis că o să-i mulţumesc toată viaţa, dar nu în fiecare zi pe blog 😀 Da, era vorba de toată viaţa mea şi nu, nu vă spun de ce)

 

Da? Trebuia? Serios? De ce? Da, mă aliez la sarmale, dar la revoluţie… NEVER. Azi chiar mi-am adus aminte că am uitat să-l menţionez pe Mircea Pricăjan pe care l-am zărit la Gaudeamus şi am schimbat trei cuvinte. Îmi făceam procese de conştiinţă 😀 Scuze, nu a fost cu intenţie. Doar am spus că mi s-a făcut rău şi am fost nevoită să plec. Cu toate că Xreder ar mai fi stat. Glicemia… alergiile şi alte prostii. Se mai întâmplă.

 

Dar nu despre asta vorbeam, ci despre patriotism. Ba chiar voiam să vorbesc şi despre pasiune. N-am nimic împotriva ălora de votează cu Băsescu. Treaba fiecăruia. Dar terminaţi cu pasiunile pe blogul meu. Nu o să cred niciodată că acea înregistrare a fost o făcătură. Atâta timp cât am cap, ochi şi urechi. Atâta timp cât declaraţiile la prima vedere au fost cele care au fost. Şi atâta timp cât cunosc personajul. Nu am nevoie să fiu convinsă de nimeni să votez cu X sau cu Y, iar în spaţiul meu virtual scriu ce vreau, de cine vreau. Nu trebuie să fiţi de acord cu mine, tocmai de asta există şi alte opţiuni. Mai rău mă enervează că nici măcar n-am făcut politică pe blog, dar încercaţi voi să mi-o impuneţi. Şi zău că fac urât când sunt nervoasă.

Nu pricep de ce trebuie să mă convingă cineva de ceea ce văd singură. E, de asemenea, problema mea dacă sunt amică cu Bădin, cu Ciutacu şi cu Mama Omidă. Nu vă cere nimeni să ieşiţi cu noi. – Dar ca să ne fie clar, eu ies doar cu Mana 😀 –

Nu vă cere nimeni absolut nimic. Pot să fac reclamă sau anti-reclamă cui vreau. Dar până atunci, oameni buni, trebuie să vă spun că eu n-am pasiuni politice duse la extrem. Dacă eu nu-l vreau pe Băsescu, e treaba mea. Geoană nu-mi place, dar îl prefer. Nu cred în minuni. Nu cred că va veni Dumnezeu pe pământ. Încă mai sunt raţională şi n-am de gând să cad în patimi duse la extrem. Şi chiar dacă aş face-o, tot n-am nevoie să fiu convinsă. În viaţa mea n-am întrebat pe nimeni cu cine trebuie să votez. Nu am avut nevoie de părerea altuia în această privinţă. Dar, dacă, dintr-o greşeală, mi se va năzări că îmi trebuie sfaturi, o să vă cer.

Şi mă refer, în special, la cei care înjură şi au fost şterşi. Nu că m-aţi impresiona cu înjurăturile voastre. Dar eu eram doar croşeul. Oamenii ăia cărora vreţi să le transmiteţi mesaje au bloguri. Scutiţi-mă de defulările voastre. Sunt obosită, nervosă şi plictisită. Iar voi nu faceţi decât să mă convingeţi că NU trebuie votat personajul pe care-l apăraţi cu patimă şi înfrigurare.

Desigur, pot şi eu să înjur, dar asta nu m-ar face cu nimic mai specială decât pe voi. Aşa că duceţi-vă şi înjuraţi acolo unde vă doare, nu la mine. A, da, iar pe blogul meu nu e democraţie, aprob ce commenturi am eu chef. Nu suntem fraţi şi chiar de-am fi, nu mi-ar păsa prea tare.

Acum putem vorbi despre vreme?  

 

UPDATE MIŞTO: Textul aici, pozele mai jos 😀

 

 

Lansare în imagini

Şi aş vrea să încep cu o strofă a lui Adrian Suciu

 

„Poem uşor

 

Mereu am visat să iubesc o femeie
care sîngerează pe stradă. O literată
cinefilă şi melomană, cu inima pulsînd pe ritmuri
de Mozart, cu sincope din Dante.”

 

 

 

 

 

Şi nu uitaţi, că mă omoară Lucia 😀 , mâine Săptămâna Financiară.

Steluţe multicolore

E aproape unu noaptea, iar eu sunt de la moartă în jos.

Am plecat vineri, după cum am anunţat, spre Gaudeamus. Am ajuns, m-am cazat şi am invitat-o pe Lucia la o cafea unde am vorbit în mare secret. Nu, chiar e un mare secret aşa că nu o să-l spun. Ceea ce vă pot spune e să cumpăraţi luni „Saptamana Financiara”(scuze, Lucia), dar nu în asta constă secretul. – A fost un târg cu multe secrete, important e să nu le uit –

Şi a fost vineri lansarea Crimescene Publishing cu Flacăra şi Tritonic, dar mai ales cu Flacăra. Unde a venit domnul Ciocan – îl ştiţi, purtătorul de cuvânt al poliţiei capitalei – soţii Morogan, George Arion şi restul 😛 . Oh, să nu o uit pe Bianca Brad care a participat la eveniment. Frumoasă femeie… eh.

Sigur că nu am vrut să-i iau gloria lui George Arion, aşa că am dispărut repede când lumea s-a repezit după autografe 😀

Frumoasa surpriză a consituit-o fiţuica „Barintown News” realizată de George Arion – puteţi încă să puneţi mâna pe ea la standul Flacăra, e gratuită. Aveţi patru pagini A4 de râs 😀 Să vă dau un exemplu sau două: „Oana Stoica-Mujea – Indiciile dumneavoastră anatomice sunt perfecte – 90-60-90” 😆 Sau: „Poliţist corupt asigură alibi fără cusur”. Vă asigur că aveţi de ce vă amuza. Doar puneţi mâna pe „Barintown News” şi vă veţi dori mai mult.

Bine, am terminat lansarea, s-au dat autografele, ne-am pupat, ne-am dat mâna, am luat şi noi autografe, iar eu am fugit s-o duc pe Lucia acasă. Apoi am poposit într-o locaţie secretă – eu v-am spus că a fost o chestie cu multe secrete – unde am avut de discutat multe secrete alături de Bogdan, Teodoraaaaaaa (dar Teo a fost mai preocupată de vinul pe care Bogdan şi l-a pus în poală 😛 ), George şi Alexandru Arion. Soţii Morogan, prietena lui Alex şi doamna de la radio. – Evident că trebuia să uit un nume 🙄 ). Ce am discutat acolo, eh, e secret de maximă siguranţă. Aşa că…

Am ajuns la hotel şi mi-am dat seama subit:

Mi-am uitat antialergicele – şi ştiţi cum e cu psihicul. Eheee, doar m-am gândit că le-am uitat şi m-au apucat toate alergiile. Drept urmare am dormit vreo două ore chinuite. Al dracu’ psihic. Dacă le aveam la mine, normal, nu mă apuca nimic. Dar dimineaţă am compensat întreaga nefericire cu un mic dejun în pat şi o cafea la sediul „Flacăra”. Unde iar s-au spus secrete. – Io cred că SRI-ul, în momentul ăsta, e foarte invidios.

Şi a început ziua de sâmbătă. Unde am aşteptat-o pe Silvanna care a venit pregătită să cumpere tot târgul, alături de tatăl ei şi două colege. Unde am aşteptat-o pe Manole care a ajuns în ultima clipă. Unde am întâlnit cârcotaşi 😉 şi m-am bucurat de prezenţa lui Liviu Radu. Şi, în sfârşit, pentru Dumnezeu, am reuşit să-i „fur” un autograf 😀 Aşa că întreaga serie „Waldemar” se află acum la loc sigur. Abia aştept să citesc şi această ultimă carte din serie. Dar poate Liviu Radu se gândeşte să apară şi cu ceva Junior. – aşa mi-am amintit că mai am un secret şi în privinţa Tritonic JT, devine frustrant 😦

Şi s-a lansat „Regina Elfă” după zânele lui Liviu Radu. Iar Silvanna a fost de-a dreptul excepţională. Recunosc că am avut emoţii pentru ea, în timp ce alţii aveau emoţii pentru mine. Vedeţi cum merge treaba? Nimeni nu are emoţii pentru el. La un moment dat am crezut că Silvanna s-a blocat, dar mi-a tăiat-o scurt să o las să zică 😀 S-a descurcat minunat. Şi trebuie să-i mulţumesc încă o dată pentru tot. Eu la vârsta ei, să-mi facă cineva ce i-am făcut eu azi, aş fi plâns. Vă jur. N-aş fi fost în stare să vorbesc în faţa oamenilor. Foarte mult m-a bucurat că Balin s-a oferit să o susţină pe Silvanna şi să o îndemne să scrie. S-ar putea să încep să am o părere foarte bună despre el, ceea ce mă sperie 😀 Ar fi unul dintre puţinii SF-işti care şi-ar da interesul pentru cei mai mici. Iar pentru asta chiar are toate aprecierile mele.

Oh, să nu uit să-i mulţumesc lui Liviu Radu că a rămas la lansarea Reginelor. Cred că a fost singurul SF-ist, dacă nu mă înşel. Dacă mă înşel îmi cer scuze. Eu m-am uitat tot timpul urât la Manole 😛 şi la Lucia. Evident. La câte complimente îmi face Lucia pe metru pătrat 😀

Încă o dată trebuie să le mulţumesc Luciei, Teodorei şi lui George Arion că s-au „chinuit” după mine prin târg. Încep să cred că am ajuns să chinui foarte tare nişte oameni.

La standul „Crime” o doamnă foarte drăguţă m-a băgat în seamă şi mi-a spus că „Indiciile” se vând foarte bine. Am stat puţin de vorbă şi mi s-a părut foarte drăguţă. A fost chimie, ce mai 😀

M-am întâlnit şi cu Horia de la care am furat două cărţi cu neruşinare – vă spun altă dată. L-am cunoscut şi pe Nicu şi l-am reîntâlnit pe Bebe. Dar m-am ciocnit şi de Marian Coman 😀 de câteva ori.

– Sunt convinsă că am uitat mulţi oameni, dar mă vor ierta. Pe alţii nu i-am uitat, dar nu merită atenţie – (Sigur că n-am uitat-o pe Simona care a semnalat evenimentul. Mulţumiri multe!)

Într-un final, după lansarea mea, am ţinut morţiş să o văd pe Andreea Marin, dar n-am apucat. Asta din pricină de ameţeli febrile. Aşa că am tulit-o spre casă alături de finii mei şi Xreder. După ce am mâncat parcă a fost mai bine, dar nu prea bine. Aşa că încă mă simt destul de rău. Ştiu, mimez perfect dispoziţia înfloritoare. Dar realitatea e interioară.

Şi trebuie să mărturisesc că la acest târg i-am simţit tare rău lipsa Crinei. Nici măcar n-am apucat să o sun cu toate că am vrut s-o fac în fiecare moment.

Dacă n-aş fi avut atâţia prieteni lângă mine, cred că aş fi omorât câteva persoane. Dar Lucia şi George Arion, prin simpla prezenţă, mi-au ţinut firea vulcanică în frâu. Desigur, mai era şi Silvanna în momentul în care era să fac o chestie tare urâtă. Aşa că m-am abţinut cu multă graţie. De data asta. Dar m-am simţit oarecum răzbunată de Bogdan.

Trebuie să-i mai mulţumesc şi Iuliei. Biata de ea. După târgul ăsta va fi un zombie.

Cu alte detalii voi mai reveni când Iulia îmi va da pozele. Dar acelea vor fi detalii în imagini 😀

Acum mă duc să mor puţin 😉

Mai bine vorbim de club

De al bloggerilor care citesc. Asta pentru că aseară greaţa mea politică s-a intensificat la maxim. Dar cu toată greaţa anunţ că voi vota anti Băsescu. Cu toate că nu-mi face nici o plăcere, asta-i viaţa.

Dar să trecem la lucruri mai frumoase şi mai serioase, că politicienii ăştia tot cu răzgândeala şi furtul rămân. Pentru noi nimic bun în viitor.

Pentru cei ce vor să afle lansările Tritonic de la Gaudeamus îi trimit fuga la Vania. Nu ştiu de unde are domnul menţionat programul, pentru că eu n-am reuşit să-l aflu de la editură, iar aseară Iulia nu-l ştia. Oricum, vor fi mici modificări pe care vi le voi anunţa la timpul potrivit.

Dar a fost vineri. În fiecare săptămână există vineri, se ştie, dar vinerea trecută a fost vinerea noastră, a bloggerilor care citesc. De data asta am avut un om în plus, nepunându-l la socoteală pe Xreder care vine când are domnia sa chef 😀 şi nici pe prietenul Emei, al cărui nume l-am uitat dar citeşte foarte mult. Acum vorbeam despre Mişu, care vrea ori ba, tema lui pentru data viitoare e tot romanul ăla mic cu ochi galbeni „Indicii anatomice”.

Dan Badea, normal, a venit cu tema nefăcută la fel ca Mişu, dar a furat o carte de la cineva. L-am iertat. Ioana, Raluca, Ema, Cangurul şi Geocer au citit Indiciile. Adi Enache abia începuse la ea. Sunteţi cam în urmă băieţi. Vă scad nota la purtare 😛

Ca de obicei Geocer a avut de obiectat. Nu, nu mă deranjează, el obiectează tot timpul 😀 Dar ăsta e farmecul lui. Ioana a fost avocatul meu, în timp ce Ema şi Raluca încerau să alfe despre carte, dar şi să fie atente la Mişu care le ţinea lecţii politice.

Important e că am aflat ce scrie Cangurul. După ce m-am gândit vreo două zile, mi-am dat seama că acea carte chiar ar putea avea un succes răsunător. Reţeta e bună, personajele sunt suculente, îi rămâne doar să găsească o „împachetare” atrăgătoare. O va găsi cu siguranţă. Şi voi fi mândră să-i dau îndrumări chiar dacă nu mă pricep la subiect, dar la rândul meu le cer şi eu mai de sus.

Pentru data viitoare avem de citit „Adam şi Eva” a lui Rebreanu şi „Foamea” a lui Knut Hamsun. Şi cu toate că îmi place recenzia de pe bookblog a romanului Foamea, eu nu găsesc cartea. Aşa că cineva trebuie să sară repede cu o carte de împrumut. Altfel iau notă mică 😀

Acestea fiind spuse, vă avertizez că zilele astea am treabă. Aşa că vorbim când apucăm. See you!

UPDATE:

Şi o iniţiativă foarte mişto a lui Adrian Ciubotaru, cred. Să-mi dea două dacă nu îi aparţine, dar eu aşa ştiu.                                 

Mă bat pisicile

Nu vorbesc despre vreo pisică reală, ci despre căutările din google. Dumnezeule mare, 48 căutări pisici, 34 „io”. În fiecare zi de vreo două săptămâni îmi iau bătaie la greu din pricina pisicilor. Sigur, Piţi e mulţumit. Acum se simte vedetă şi stă ca şarla nesimţită pe acvariu. Dar adevărul e că e puţin supărat, pentru că azi a făcut puf 😦

 

Ăla a fost prologul. Aşadar, azi am dat un interviu pentru „Adevărul de seară”. Mi s-a părut foarte profesionistă Patricia, adică ziarista. Se vede că îşi face meseria cu plăcere. În plus e foarte plăcută. Nu ai motive de stinghereală în preajma ei. Ceea ce e foarte bine. Şi am aflat că a fost colegă cu Raluca. Dar am pomenit de Raluca cu un scop. Şi anume acest scop. Da, vă duceţi şi vedeţi 😀

Nu îi mai mulţumesc public, gata, o fac vineri între… câţi ochi or fi 😉

A, da, să nu uitaţi mâine să luaţi „Adevărul de seară”, domni piteşteni. Ok? Altfel vă alerg.

 

Dacă vă interesează poveştile cu oase, mai ales când se presupune că oasele îi aparţin lui Iisus, vă rog poftiţi. Nu, nu e o poveste religioasă, ci una atropologică. Iar partea de antropologie e foarte mişto explicată.

Că tot sunt la cărţi – poate îmi aminteşte şi mie mâine cineva să vă spun despre politică – trebuie să vă spun că azi noapte am început „Somalia, mon amour”.

Nu, n-am vrut să o citesc. Eu îs sinceră, iar lui Bogdan i-am spus drept în ochii lui kaki: „Nu îmi plac thriller-ele geopolitice”. Sanchi, n-am citit nici unul, dar am presupus eu aşa. V-am spus să nu mai presupuneţi. Aşa că stăteam cu romanul în mână şi mă văitam la Xreder că Bogdan m-a obligat – m-a ameninţat – să citesc cartea. Văzându-mă Xreder atât de amărâtă zice: „O citesc eu, mă, şi ţi-o povestesc”. Imediat m-am debarasat de Somalia, jur. Dar când X a început să mârâie: „Wow, ce mişto” şi a ţinut-o aşa vreo zece minute, m-a convins. Oricum, rău a făcut Bogdan că a vrut să afle părerea mea. Cunoscându-l, aşa cum o cunosc şi pe Sofia – nu scriitoare, chiar dacă ştiu cine e, ci întruparea – n-am cum să mă abţin. Desigur, publicul larg va crede că totul e ficţiune. Dar eu ştiu, şi va fi foarteeeeeeeee amuzant. Cât mişto o să fac. A, am început de azi 😀 În rest, ca subiect, culmea e că nu m-au plictisit nici comunicatele de presă. Cu toate că eu am zis că peste alea voi sări. Dar n-am sărit. Până acum chiar mi-a plăcut. Desigur, detaliile reale le ţin pentru mine. Cu toate că Bogdan mă enervează, am ochii verzi, nu negri. Şi cică ştia. Puha… Şi pe baza acestei cărţi va trebui să am o discuţie serioasă cu el. Aşa, deci, da? Lasă, ştii tu despre ce e vorba. Spui tot sau te tai.

În plus, visul meu de o viaţă se va concretiza, în sfârşit. Voi scrie o carte în colaborare. Nu vă dau de acum detaliile, dar o să spun tot când va veni vremea. Şi nu veţi avea de aşteptat mai mult de trei sau patru luni. Bine, pot să vă spun că „Amurg” se întoarce, în variantă jumate britanică, jumate românească 😀 Sunt happy 😀

Şi da, sunt isterică. Nu ştiu de ce, dar sunt.

 

P.S: Totuşi, să-mi aduceţi aminte că mâine e zi de politică. Plzzzz!!! 😆