Vă repet, poate reuşesc să vă conving

Azi e ziua Piteştiului, fără nici o glumă. Tot aşa cum e şi ziua Cameliei. Şi chiar dacă a dispărut din online, nu e frumos să o uităm. La mulţi ani, Kmi, Piteştiul mai poate aştepta 😀

Nu ştiu ce a avut lumea azi cu mine de am tot primit cadouri. Dar cel mai tare a fost de la X, cred că are peste 20 grame, da, şi e la baza gâtului şi străluceşte. N-am idee de ce 😛

Tot azi, lumea s-a chinuit să-mi dea trezirea la opt. Darius a reuşit chiar să-mi descarce telefonul. Ce mă enervează 😛 Am primit şi două declaraţii. Normal, una de la Bogdan, alta de la Darius, mai aştept, până la sfârşitul zilei. Ho, nu erau de dragoste, nu vă ambalaţi. Sau erau? N-am priceput, eram adormită.

Evident, sora de suflet, tot soră rămâne, şi cu asta am spus tot 😀

Vă mulţumesc tuturor pentru urări sau (ne)urări, tot aia e 😛

Acum, dacă nu vă deranjează, aş dori să dorm o oră fără a fi nevoită să închid telefonul. Credeţi că se poate? Mulţumesc!

Teo, Mana, Lucia, Cella, Vania şi toţi ceilalţi, vă mulţumesc încă o dată. Iertat să-mi fie dacă n-am nominalizat pe toată lumea. Totuşi, trebuie să-i spun lui Trexel că m-am lăsat de băut. Am fost şi la dezalcolizare, nu mă mai tenta satană 😀

Acum mă duc să mă adorm. Să văd ce poveste îi spun lui Piţi ca să nu mai urle. Fie, na, şi o sticlă de şampanie. Dar să beţi cumpătat.

Iar netul merge de zici că se duce, ce mă enervează.

1212294969sampanie_prestige_des_sacres_demi-sec  P.S: Nu pot baga linkuri, net de rahat, traiasca!

Azi am doi…

paharinima1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dap, doi sărbătoriţi. Adică Xreder şi mama. Doi oameni, ambii ai mei. Şi da, mă scot din sărite, iar sărbătorim? Dar ce e asta? O oază de verdeaţă? Din astea lumeşti nu mai facem? Trebuie să sărbătorim, păi nu? E Sfântul Gheorghe, cel mai cel dintre sfinţi. Aşa că le urez tuturor celor ce poartă acest nume: La mulţi ani, sănătate şi cadouri multe. Alor mei le doresc eu, cum ar fi: ne mai oprim din petreceri, că sunt obosită? 😀

 

Amalgam important

4830164

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1 Lili caută scriitori 😀

Cine e Lili? Un personaj important în mediul cultural. Dar e prea puţin important cine e, ceea ce contează e ce oferă. Şi oferă. Aşa că se caută scriitori: debutanţi ori ba. Oameni care cred că au talent şi care încearcă să publice. Ei bine, scriitorii consacraţi, pe cei mai buni dintre aceştia îi vor ajuta să publice. Desigur, asta pe lângă premiu. Dar, mult mai bine ar fi să intraţi la Lucia şi să vă lămuriţi pe deplin. Aş face şi eu apel la Denis Meraru, Vania şi Gabriela să participe. De ce nu? Nu se ştie niciodată. Cu toate că ultimii doi nu sunt nici debutanţi, nici necunoscuţi, dar vreau eu să părticipe. Vă băgaţi? Denis, la tine e obligatoriu. Nici nu se pune problema să nu o faci. (Nu că Denis nu va publica, căci el va publica la Tritonic, dar vreau să părticipe pentru a se obişnui cu critica).

 

2 La mulţi ani, maestre!

Cella ne-a amintit azi că e ziua scriitorului Romulus Vulpescu, păi să-l urăm şi noi că aşa e frumos.

 

3 Totuşi citiţi şi postul de mai jos 😀

 

4 Idioţii nu pot dormi de grija mea şi „prietenii” se bucură 😛

Am primit azi un mesaj drăguţ pe mess. Pe un anumit blog, un anumit personaj – care nici măcar nu contează – ar fi scris ceva de genul că au apărut zece volume ale Dinastiilor, în piele, la editura Para Stas. Aşa îi doresc şi eu lui. Nu ştiu care va cânta la înmormântarea cui. Nu am intrat pe blogul respectiv că le-am făcut şi aşa prea mult trafic şi nu merită. Oricum, cine mi-a trimis mesajul mi-a spus că doi dintre „prietenii” mei s-au bucurat foarte 😀 Ei, păi aşa să le ajute şi lor de sus, care e problema? Ştiţi cum e aia: ce îmi doriţi mie, să vi se întâmple vouă înzecit 😉 Doar Xreder s-a enervat, dar i-am explicat: „păi de aia încă mai e legal pamfletul” 😉 , parcă asta ar fi o problemă. Oricum, X a zis că de mai ajunge la SM va omorî pe cineva. Pentru asta va rămâne consemnat în casă 😀

 

5 Să se poată bucura şi „prietenii” mei…

Da, iar sunt pe moarte, noroc că nu mor şi îndur cu stoicism. Nu-i nimic, revin eu cu forţe proaspete. Se mai întâmplă. Ce e adevărat e că în ultimul timp se întâmplă cam des. Cred că iar trebuie să-i fac o vizită măreţului spital bucureştean, adică Militar 😛 Şi cum şi după lumea cealaltă voi continua să ţip, nu vă bucuraţi prea tare, veţi auzi în continuare de mine.

 

6 Aştept „Zinteza zilei” 😉

Blogareala

050demetia

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eu nu mă întreb de ce nu dorm la ora asta, pentru că mă uit la „Grande Fratello”. În timp ce scriu mă uit. În timp ce scriu, de obicei, mă uit la câte ceva. Cred că altfel n-aş putea. Dacă nu aud pe cineva vorbind în cameră, mă apucă bâzdâcii. Uneori ascult muzică, dar nu pot să cânt pentru că aş deranja toată casa, aşa că prefer să mă uit la TV.

Bine, dar nu de asta vă vorbesc în această minunată zi. Ci că de ieri – Doamne – Xreder mi-a dat şi blogul lui în grijă. Aşa că mi-am făcut de lucru, de parcă aş şi avea cine ştie ce timp. În plus, sunt mult prea obosită zilele astea. Am nevoie de mai mult somn, aşa că azi, mâine, o să dorm. Şi o să dorm mult. Poate o să fac ceva sală, dar de mai mult nu voi fi în stare. Deja mă simt mai epuizată ca niciodată. Şi, vă spun sincer, sunt şi foarte nervoasă. De ce? Habar nu am. Pur şi simplu sunt nervoasă. Şi nu mai ţin cont de nimeni şi nimic. Bine, e târziu, aşa că o să dorm… poate.

Să mor sau să trăiesc?

Întrebarea asta a început să mă chinuie de azi de la prânz, de când am vorbit cu mama.

Să vă povestesc. Îmi zice mama, holbându-se la mine: „Hai că nu mori azi, dar încet, încet, te apropii”. Normal, are tot interesul să mă duc, că doar are jumătate din pensia mea privată în caz de ducere definitivă 😀 Nu că Xreder, bietul, n-ar fi la fel de avantajat. Şi el, şi mama, ar putea să îşi refacă viaţa, să se recăsătorească. X ca X, dar mama dacă mai bagă şi divorţ s-a scos.

Că tot zicea GabiVania are mintea în piuneze. Păi staţi aşa că sunt unii mai sadici ca Vania. Acum sper să nu vă dau idei, dar Dumnezeu cu mila 😀 Până şi domnul Hrib, mărinimos cum îl ştiţi se întreabă dacă după publicarea cărţii aleia la care scriu acum, n-ar fi mişto să mă omoare cineva sau, de ce nu, să o fac cu mâna mea. Nu, nu îl înţelegeţi greşit, el n-are nimic cu mine, e doar marketing. Nu că în închisoare nu mi-ar sta la fel de bine. Vă daţi seama ce ar creşte vânzările. Se întâmplă chiar acum în Olanda 😉 Da, un scriitor care îşi scrie al doilea roman din puşcărie. Îmi e lene să vă dau toate detaliile.

Aşa că stau şi mă gândesc: să mă resemnez şi să mă duc, sau să le fac în ciudă şi să mai stau? Deh, până termin romanul, Bogdan va trebui să aibă grijă să nu mi se întâmple, că mama n-are nici un avantaj de pe urma scrierilor mele, aşa că nu-i pasă 😆

Momentan nu ştiu a vă răspunde. Dar o să mă gândesc până va apărea cartea pe piaţă. Păi nu? Şi aşa vedeţi şi voi câte am de gândit. Cum să mai trăieşti cu creierul tot timpul pus în funcţiune? Nu se poate aşa ceva. Nu se poate şi gata 😀

În capul meu…

Mai întâi vă anunţ că am trecut pe pastile. Gata, am fost vitează destul, iar răceala mă domină. Mno, era şi cazul să văd cum e să fii dominată. Acum ştiu.

Apoi vă spun că aseară am reuşit să scriu la poliţistă. Eram în delir, dar nu atunci ies lucrurile cel mai bine? Dumnezeu ştie, deliram. O să văd diseară dacă a ieşit sau nu ceva 😀

img_7932

Şi acum, revenim la subiect. Să citiţi până la capăt că am un P.S important.

Ziceam ceva de capul meu. Şi nu e la figurat, ci la propriu. Să vă spun. Când am venit de la Satu Mare, pisica din dotare, care, evident, a luat-o razna, a decis că e ok să doarmă în capul meu. Eram prea obosită să o simt, cu toate că, la un moment dat, am priceput că ceea ce îmi făcea masaj în căpăţână nu e de metal, ci îs chiar gheare.

Pentru cine nu ştie – iar voi n-aveţi de unde şti – când am dat comandă de mobilă, le-am zis oamenilor că vreau un pat mare. Aşa că ei au hotărât că o lăţime de 2,10 ne ajunge. Da, ne ajunge. Între perna mea şi a lui Xreder, mai există o pernă şi jumătate, destinată pisicii. Acum poate mă înţelegeţi de ce am fost aşa uimită că mica creatură doarme la propriu în capul meu.

În fine, după acea noapte, pisica din dotare s-a potolit, asta până într-o dimineaţă când iar m-am trezit cu pisica în capul meu. Apoi iar s-a potolit. Dar ce credeţi că mi s-a întâmplat dimineaţă? Ei, o să ziceţi că Piţi iar dormea în capul meu. De fapt, mă gândeam la anii copilărei. Mai ales la anii de liceu pe care i-am urât din tot sufletul. Mă sună Dumis, făcându-mă să-mi uit amintirile şi aşa nefericite. În cartierul meu, cel de lângă râu, bătea un vânt aprig. Aşa că până la maşină m-am trezit cu părul vâlvoi. Noroc că m-am uitat în oglindă exact când câinele a sărit pe geamul din dreapta holbându-se inteligent la mine. A, staţi o clipă, am deviat. Cum spuneam, dimineaţă Piţi tot în capul meu 😀

Domnilor posesori de pisici, poate reuşiţi să-mi explicaţi şi mie acest comportament pisicesc, ţinând cont de câteva detalii: Eu cu pisica mea niciodată n-am fost prea apropiaţi. Ne mângâiem uneori şi alteori când îi zic „peria” el sare în cadă fericit, iar eu mă amuz şi îi explic cât de uşor e de manipulat. Drept răzbunare martore stau semnele de pe mâini şi picioare. Piţi se mai suie pe Xreder şi doarme acolo ca pe perna proprie, dar pe mine niciodată. Când îi e frică, numai, se bagă în mine – oare am eu faţă de apărătoarea pisicilor? În rest ne întâlnim prin casă şi urlăm unul la altul. O relaţie cu năbădăi. Atunci ce l-a apucat să se agăţe de capul meu? Nu îmi spuneţi că încearcă să-mi salveze neuronul… Să ştiţi că asta este. De ce nu m-am gândit până acum?

După cum vedeţi, întrebările mele sunt existenţiale. Aş prefera să îmi răspundeţi promt şi la obiect, desigur, deviind inteligent.

 

P.S: – ăla important – Mânie sunt la WebEvent. Chestia asta se ţine undeva pe la Yaki, dar ăla nou, din centru. Cel mai corect e să găsiţi hotel Muntenia şi să vă rugaţi de un loc de parcare. Comunitarii poliţişti sunt acolo să vă ajute 😉 De la Muntenia, faceţi paşi pe propriile picioare şi vă holbaţi pe străzi în speranţa că veţi găsi hotelul cu pricina. – Eu tot nu îmi pot imagina unde e, dar sunt sigură că există. După ce faceţi toate astea şi ajungeţi la WebEvent, întrebaţi de Dumis, îl luaţi de gât pentru că a ales un loc fără parcare, dar nu îl omorâţi până nu ajung eu, nu de alta, dar aş vrea să-i dau chiar eu lovitura de graţie. 😀

Şi cum sunt convinsă că totul va ieşi bine, n-aveţi decât să veniţi. Şi nu, nu insistaţi, nu dau autografe decât pe bani.

Să nu uit. La ora 10, când va începe evenimentul, sătmărenii se vor întâlni la cafea. Eu mă întâlnesc cu Chinezu, măi, ofticaţi-vă!!! 😆