O altfel de relatare

Mulţumesc, Crina!

 

A început cu o invitaţie şi o bătaie de inimă. Mult prea sulfetista Crina s-a gândit să mă lanseze – desigur, mi-a lăudat şi continuările lui Bogdan :D.

Crina e prea doamnă pentru vremurile astea. Nu am cum să nu îi rămân veşnic recunoscătoare. S-a ocupat de fiecare detaliu al lansării şi a ieşit minunat de bine. Mai bine decât minunat. Trebuie să spun că mai era nevoie de o Regină, şi cu toate astea nu au mai fost. Blesteme şi Regine, toate se vândură. Sigur, s-au vândut şi multe din celelalte titluri ale editurii.  

Pe Crina o s-o tot laud, aşa că o las puţin acum şi vă voi povesti şi altceva 😀

chinezu-drum

După minunata lansare, despre care am povestit aici, am plecat spre Chinezu, acolo unde se lansa cu fast Sportlocal. După cum se vede drumul a fost greu, iar fulgii de zăpadă păreau a fi pietre.

 

 

hrib1

 

Am luat toată gaşca: Bogdan Hrib, Tritonicul Sorin, Xrederul Sorin, Marian (soţul Crinei) şi ne-am dus să fim alături de Chinezu şi Adina (minunată soţie de Chinez cu clop). Ne-am simţit mai mult decât bine. Oricum am stat din bar în bar şi din restaurant în restaurant 😀 Am avut şi laptopuri la dispoziţie pentru a intra pe minunatul site sportiv – recunosc, în viteză ne-am verificat şi blogurile 😀

Păcat doar că cei doi chinezi (soţ şi soţie) au plecat aşa de repede.

chinezu1

chinezu2

chinezu3

chinezu-ultim

Totul a decurs minunat pentru toată lumea, şi încă o dată mulţumiri Crinei 😉

 

Ce am mai aflat în acest scurt turneu:

Crina are un soţ minunat. Are un râs de-a dreptul bestial, se vede că ori râde, ori nu râde. Bogdan Hrib este cel mai mare domn pe care l-am cunoscut. Ehe, aveam eu bănuiala asta dinainte, dar deh, ştiţi cum sunt oamenii şi încearcă să-ţi schimbe părerea. Noi ne-am simţit super alături de tritonici, chiar sunt nişte oameni deosebiţi şi poţi discuta orice cu ei. Totul a fost bestial. Mai bine decât mă aşteptam să fie. Minunat, minunat, minunat!!! Se vede, da, că sunt încântată? În plus, trebuie să recunosc că eu aşa mi-am imaginat întotdeauna că ar trebui să fie relaţia dintre editor şi scriitor, adică aşa cum e acum.

Cu poveşti o să revin, dar acum oboseala m-a răpus. Mulţumiri pentru cuvintele frumoase domnului Chinez, domnului Darius şi lui Horia. Mulţumiri pentru trandafiri lui Trexel şi Cellei – Cella, mă bucur tare mult că am reuşit să ne vedem. Mulţumiri şi Corinei, care ne-a sunat să vadă cum au mers lucrurile – mare doamnă!!! Mulţumiri şi lui Vania pentru deplasare.

Desigur, le mulţumesc bloggerilor sătmăreni şi piteşteni: Ema, Dumis, Killer etc… Dar, în special aş vrea să le mulţumesc ziariştilor sătmăreni şi piteşteni: Gazeta de Nord Vest şi Nord Vest TV, Argeşul, Curierul şi Jurnalul de Argeş, dar şi celorlalte ziare sătmărene şi orădene.

A fost un turneu frumos. Voi avea şi alte surprize, dar cu rândul 😀

 

P.S Mai multe foto aici

Încredere în soţ, don’le…

Să vă explic. Când mi-am luat maşina, obişnuită fiind pe monştri, adică maşini înalte, care puteau fi parcate pe borduri înalte, printre maşini joase, cu vizibilitate bună, etc, am decis să îi las lui Xreder o cheie de la maşina mea. De ce? Pentru că mă ştiu. Am zis că dacă m-oi enerva vreodată în trafic, mă dau jos şi o dau dracu’ de maşină, aşa că să se ducă să o recupereze. În plus, nu eram sigură că mă voi obişnui cu ea. Bine, toată lumea insista că nu voi şti niciodată să conduc o maşină atât de joasă şi că ar fi trebuit să rămân pe Jeep sau, cel puţin, să-mi cumpăr un Fiat Doblo ca ăla de firmă. Normal, eu căpăţânoasă, nu şi nu. Aşa că atunci când m-am văzut cu maşina în faţa blocului, am început să am dubii. Cu toate că am învăţat să şofez pe jeep, mi se părea că Honda mea e mult mai lată. Mă uitam, la parcarea cu spatele, în laterale de făceam febră la gât. Şi nu eram convinsă că oglinzile îmi arată distanţa reală. Da, de parcări îmi era cel mai teamă, pe stradă mă obişnuisem cât de cât cu ea. Dar oricum, am zis să fie şi cheia de rezervă la un profesionist, să mă scoată din rahat dacă e să mă afund prea mult. Sigur, chiar dacă am intrat – că se mai întâmplă – în câte un răhăţel, m-am descurcat de una singură. Transpirată, nervoasă, adăugând noi înjurături vocabularului meu, dar prea căpoasă pentru a cere ajutor. Aşa că n-a fost niciodată nevoie de cheia de rezervă.

Aseară, al meu X dispare. E chemat la birou că a picat programul contabil, iar unii mai lucrează şi după ora 18, chiar dacă sunt la stat 😉 Între timp cumnata mea mă invită la o cafea. Eu zic „k” şi fug la maşină. La noi în parcare e o nebunie, aşa că dacă nu îţi găseşti maşina din prima, nu e chiar o tragedie. Dar când apeşi pe telecomandă şi îţi dai seama că pur şi simplu nu mai există, începi să te panichezi. Nu, nu m-am gândit la furt, dintr-un motiv simplu. Am doi câini mari care dorm lângă maşina mea, şi e foarte, foarte greu să treci de ei. Unde mai pui că nu e tocmai o maşină uşor de spart şi, revenind la câini, toţi mă simt când ies din casă şi se dau de lângă maşină. Bine, mai e unul mic pe care trebuie să-l scot de sub… Aşa că a picat din start varianta furtului, pentru că lătrătorii mei nu ar fi permis nimănui să se apropie prea mult.

Stând ca tâmpa şi privind fiecare maşină în parte, aud melodia de mai jos la maxim apropiindu-se de mine. Era la final, apoi a început cealaltă melodie. Hmm, ciudat. Având magazie de cd-uri, doar pe Pavarotti îl mai schimb cu Debussy sau alţii, dar cd-urile 4 şi 5 rămân întotdeauna pe poziţii. Ar fi fost chiar culmea ca cineva să aibă un cd, identic cu cd-ul meu 4. Mă rog, nu imposibil, dar oamenii ascultă manele în maşină, să fim serioşi. Când mă întorc, cu un zâmbet drăgălaşi, cu capul ieşit pe fereastra maşinii mele, Xreder.

„Am fost şi eu cu ea la serviciu”.

Înţelegeţi?

Adică, el are maşina lui, pe lângă aia mai are şi un jeep – nu, nu e chiar al nostru, dar ne e dat în folosinţă – unde mai pui un Fiat de la serviciu. Şi el nu a put decât să ia maşina mea, şi să mă facă pe mine să-mi stea inima în loc. Să mă gândesc cum să otrăvesc câinii, dacă într-adevăr vreun hoţ a trecut pe lângă ei, şi toate cele, în condiţiile în care eu nu am cheie nici de la jeep, nici de la maşina lui pe care nu aş conduce-o decât în cazul în care aş fi foarte furioasă pe X.

Explicaţia lui, simplă: „A ta e singura cu „încălţări” de iarnă, nu vezi că ninge?” Pentru asta s-a confiscat cheia de la jeep. Dispare maşina mea, am o rezervă, dar ăla nu e al nostru, aşa că nu mă pot răzbuna pe el băgându-l într-un bloc, iar cheie de la maşina lui nu am obţinut, şi nici rezerva mea nu mi-a înapoiat-o. Bine, a promis că îşi ia „cizme” pentru situaţii de urgenţă şi că nu îmi mai foloseşte maşina fără să îmi ceară aprobare.

Păi dacă nici în soţ nu mai poţi avea încredere, atunci în cine să mai ai? 😀

Eu sunt bogată, măi…

prieteni_catel_pisica

 

Bogăţia mea nu constă în ceea în ce constă bogăţia altora. Eu am prieteni, puţini, dar cei mai buni. Să fiu sinceră, până să-mi fac blog, nu am avut prieteni. Câţiva tipi, colegi de facultate, care mi-au rămas mai apropiaţi – să fim serioşi, bârfeam cu ei toate tipele care ne treceau prin faţa ochilor, nu cred că m-au văzut vreodată ca pe o femeie. Dar creaturi de sex feminin? Neverrr. Toată lumea îmi spune că sunt misogină, dar se înşeală.

Cea mai tare fază a fost cea cu Corina Creţu – ţin să îi spun pe această cale că e mult mai curajoasă ca mine, eu nu călcam pe acolo nici tăiată. La un moment dat, Corina comentează pe blogul meu. O tipă drăguţă. I-am răspuns şi eu pentru că mi-a plăcut ce a comentat, iar pe vremea aia nu răspundeam fiecărui comentariu în parte, că nu aveam răbdare. Mă sună mama disperată, aş putea jura că era şi transpirată: „Ai văzut cine a comentat la tine?”. Am intrat pe blog, m-am uitat, hmm: „Cine”. Ea: „Corina Creţu”.

Eu: „O cunoşti?!”

Ea: „Tu eşti proastă? Nu ştii cine e Corina Creţu?”

Eu: „Sunt, nu ştiu. E o tipă drăguţă, dar nu ştiu cine e. Zi dacă o cunoşti, nu mă fierbe”.

Apoi, în zece minute, ştiam toată viaţa Corinei 😀 Mama o îndrăgea foarte mult dinainte de-a şti eu cine este ea. Chiar şi X după ce a cunoscut-o a zis: „Doamneee, ce femeie deosebită. Cât e de simplă şi de plăcută”. Şi de aici s-a înfiripat o prietenie.

Cella, Isabelle, ele erau mai demult, dar vă spun eu şi povestea lor cu altă ocazie 😉

Apoi, obligată – da, sunt cât se poate de sinceră – de Vania, am comentat pe blogul Crinei. Mă enerva să comentez la Crina pe blog pentru că avea nenorocirea aia de blogspot pe care eu nu mă descurc de nici o culoare, în plus, nici nu o cunoşteam, iar Vania mă tot obliga să spun câte ceva. Bine, recunosc, mă manipula la greu. Abia după ce un domn din ţări străine a început să o deranjeze atât pe Crina cât şi pe omul ăla rău şi s-au mutat pe wordpress, am început şi eu să fiu mai activă pe blogul sătmărencei. M-am dat mai greu la bârfă cu ea, pentru că nu ştiam cât de receptivă e la miştouri, aşa că mă purtam cu prudenţă. Până mi-am dat seama că e tipă mişto şi am început glumele. Şi aşa a trecut timpul. Cred că, dacă stau eu bine să analizez, mai sunt câteva luni şi facem un an – vrei să fii soţia mea? 😀

Cu toate că nu ne cunoşteam suficient de bine, am simţit că e cel mai de încredere om pe care-l ştiu. Aşa că, atunci când am vrut să mă plâng la cineva, pe ea o băteam la cap. Ne-am dat seama că avem multe lucruri în comun, bine, nu chiar toate, acum trebuie să mai fim şi individuale, altfel prea am fi două perfecte, în felul ăsta ne completăm 😉

Sunt câţiva oameni pe care i-am cunoscut aici, pe blog, care m-au apreciat şi mi-au oferit prietenia lor sinceră fără a avea un alt obiectiv în schimb. Lucru destul de rar în viaţa-mi mizeră 😛 Şi aşa, mi-am pus în cap o Crină. Mai scap eu vreodată? 😀

Crina, acum câteva zile, nu numai că mi-a făcut un cadou de Moş Gerilă, aşa cum spune ea, dar mi-a făcut un cadou pentru care nu o să mă pot revanşa toată viaţa, chiar dacă aş lua-o de nevastă şi aş pune-o în ramă. Încă nu vă spun despre ce e vorba, dar vă dau un mic indiciu: a făcut pentru „Reginele” mele, ceea ce nu aş fi făcut nici eu. Bine, nu pentru ele, pentru mine.

Aşa că sunt cel mai bogat om din lume. Cum am spus, puţini dar buni 😉 Acum mă gândesc deja unde să o duc în concediu, că în Hawai nu vor soţii, ambii, că cică prea mult zbor. O decapotabilă, Crina? 😛

 

Pe lângă Crina şi Cella, care mi-au suportat toanele ultimelor zile, trebuie să-i mulţumesc şi lui Bogdan Hrib, motivul fiind acelaşi. Cred că n-a mai avut până acum un autor care să-l ţină câte trei ore la telefon şi să se isterizeze 😀 Aşadar, sunt trei oameni care zilele trecute au trebuit să suporte de la mine mai mult decât aş fi suportat şi eu. Nu, X a plecat de acasă. Cel puţin când vedea că vorbesc cu Crina, Cella sau Bogdan, îşi lua lumea în cap şi mă întreba când se întorcea: „Mai eşti nervoasă?” 😀 Iar eu dădeam din cap într-un sens sau altul, şi aici se oprea discuţia. Bine, eu eram vorbită, cred că nu o mai puteam lua de la capăt.

 

P.S: Crina, tu eşti îngerul meu! M-ai „cumpărat” pe viaţă.

Azi chiar e ziua ei :D

Nu de geaba am zis eu că mi-a adus-o Moşul pe Crina. Aţi văzut că nu v-am minţit. Cella, Trexel, Simona, Sandra şi Xreder au fost complici. Pe mine m-am uitat? Urât din partea mea, dar eu nu-i urez. N-am chef 😛

Trei demeneţi s-au întâlnit,

Şi aşa s-au sfătuit:

S-o serbăm iar pe roşcată?

Chiar dacă ne enervează?

Blonda cea vopsită cioară,

A crăuit prima oară:

Haide s-o iertăm acu’,

E Crăciunul, mna şi tu.

Cella a venit din urmă,

Mda, conducea o trăsură:

Eu şi moartă îi urez,

Că tare mult o stimez.

Trexel a strâmbat din nas:

Dacă zici, n-o fi necaz.

Dintr-o lume îndepărtată,

Simona s-a sesizat pe dată:

Staţi aşa… ăăă… băiat şi fete,

Să vedem şi ce ne iese.

De nu iese de-un scandal,

Nu îi dau şi nu îi dau.

Zi-le, tu!, strigă şi blonda.

Vine Sandra repejor:

Lasă, intru în decor.

Şi aşa, cam toţi deodată

Ziserăm s-o facem lată.

Am beut şi-am chefuit,

Sigur, Crina a dormit.

Să trăieşti, tu fată dragă!

Te urăm noi toţi deodată.

Şi de nu ne-am fi grăbit,

Sigur ar mai fi venit.

Dar, iată, pe final,

Sări Sorin din hambar.

Şi a chefuit nebunul,

Cică să simtă Crăciunul.

Adevărul adevărat, e că el ar fi plecat

Satu Mare îl atrăgea,

Dar departe cam era.

Şi aşe a glăsuit:

Crina, măi, să ne trăieşti!

Sătmăreanul să-l iubeşti!

Şi pe Oana, dacă vrei,

De acasă să mi-o iei!

Hai să ne simţim şi bine,

Să trăieşti, tu Coană Mare

Azi e mare sărbătoare.

 

UPDATE:

Ca să vezi că n-a fost uşor cu doi nebuni să faci treabă 😆

 

 

TreXeL has joined the conference.

 

Baby  has joined the conference.

 

oana stoica-mujea: neata’ Trex

Baby : aci-s

 TreXeL: neata

oana stoica-mujea: deci, eu cu Cella complotam

 TreXeL: dati-i drumu

oana stoica-mujea: vrei sa fii cu noi pe programul 2?

 TreXeL: absolutli

oana stoica-mujea: ok, sa iti povestim

Baby : punem de-o aniversare ? in trei , a CRINEI

oana stoica-mujea: vrem sa facem un post misto de ziua Crinei

 TreXeL: ok

oana stoica-mujea: si io ma gandeam sa facem niste poze cu noi pentru ea

 TreXeL:

oana stoica-mujea: dar, mna, atat pana acum

oana stoica-mujea: baga si tu

Baby : LOVITI-MA ! cu idei

 TreXeL: deci onlain toata treaba

oana stoica-mujea: Trex, ca el e mai odihnit

 TreXeL: credeam ca vreti ceva live

oana stoica-mujea: pai mna, altfel cum? suntem cam departe noi

 TreXeL: si ma pregteam sa zic ca n-am cand

oana stoica-mujea:

Baby: da ,mai , tu te pricepi fa tu … colaj

oana stoica-mujea: varza ce esti

 TreXeL: da asa…pana dimineata e vreme

 TreXeL: pai maine ma duc la ski

 TreXeL: poimaine am treb cu masina

 TreXeL: si sambta plec

oana stoica-mujea: bine, du-te, dar da-ne idei si zicem ca si de la tine

 TreXeL: nu ma duc tu nicaieri

 TreXeL: facem o treba

Baby : maaaaaaaaaaaaaaaaa … fara motive, ESTE ZIUA CRINEI

 TreXeL: hai ca ies in curte la o pipa sa-mi vina ceva

oana stoica-mujea: la ski, mai

oana stoica-mujea: draci, te apuca pipa acum

oana stoica-mujea: stai aici

 TreXeL: iote asta ce face pa autoritara

oana stoica-mujea: logic, iti dau si una 

oana stoica-mujea: nu stau toata noaptea sa fumezi tu, CLAR

 TreXeL: Cellaaaaaaaaaa asta ma bate

 TreXeL: a dreacu sudista

Baby: TE PUP IO , UNDE PUP ,CRESTE

oana stoica-mujea: pana nu dai idei nu pleci, ca dorm si eu apai, ca is om, chiar daca tu nu crezi

TreXeL: na bun

TreXeL: cum facem poze?

oana stoica-mujea: ase

oana stoica-mujea: pai cu aparatul

TreXeL: bun da in ce pozitie?

oana stoica-mujea: ce zici?

TreXeL: ca porma le aranjez io

oana stoica-mujea: nebunesti

oana stoica-mujea: mai, nu cu aranjarea e problema, decat daca le bagi si pe youtube

oana stoica-mujea: altfel pot si io

Baby: da muzici nostalgice nu bagam ?

 TreXeL: si unde postam?

TreXeL: la Cella?

Baby : la EA

oana stoica-mujea: la mine, la tine, la Cella

oana stoica-mujea: ce conteaza

oana stoica-mujea: la toti

oana stoica-mujea: si la ea

oana stoica-mujea: aaaa

Baby angela: BAI , TU MA IEI LA MISTEAUX ? , IA VEZI

oana stoica-mujea: fii atent, facem toti poze acum, iar tu le bagi pe „astazi e ziua ta”

TreXeL: ce tu, ai leptop si esti meseriasa?

TreXeL: ok

oana stoica-mujea: concentrareaaaaaa

oana stoica-mujea: ok?

oana stoica-mujea: deci trecem la facut poze?

oana stoica-mujea: 15 min de fiecare, k?

Baby: io-s in pijamale , vreti rosii ori oranj ? 

TreXeL: ))))

oana stoica-mujea: rosii

 

oana stoica-mujea: Trex, da-i un buzz

TreXeL: buzz 

TreXeL: cica oua umplute

oana stoica-mujea: nesuferit esti, baaaaa, vino sa iti dau una

TreXeL: te gaseste canceru la unghii

oana stoica-mujea: mamaaaaa, ii spag fata

Baby : n-am d-aia , private , vrei sa merg in curte

Baby : am recevat , senk iu

Baby : tepteazaamu descarca , asr

TreXeL: deci se repeta pozele de nush cate ori

TreXeL: asta e

oana stoica-mujea: da, da, nu te mai scuza, am inteles, nu te pricepi

Baby: io nu ma pricep si voi faceti misto da mine , RAILORRRRRRRRRRRRRRRRRR , las ca imbatriniti voi , va ia mama …

oana stoica-mujea: Cella, eu lui Trex ii ziceam 

oana stoica-mujea: hai ca e misto, Trexel, bag-o pe youtube

sir TreXeL: k

oana stoica-mujea: si cum ti-am zis, sa-mi lasi link ca te sparg

Baby : io nu vaddddddddddddddddddddddddddd

oana stoica-mujea: cella, hai ca iti trimit eu

TreXeL: trimite-i tu lu cella ca io opresc sa pot pune pe tub

oana stoica-mujea: da, da, acum

Baby: SUPERBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBB

oana stoica-mujea: baga, la tine, Trex, merge greu rau

oana stoica-mujea: uite, ma, ca a vazut

oana stoica-mujea: baiiiii, si Sorin unde e?

oana stoica-mujea: ma rog

TreXeL: e

TreXeL: puii mei

oana stoica-mujea: lasa

oana stoica-mujea: lasa

TreXeL: ultimele poze le-am bagat la nimereala

Baby : MAI , IO AM MUTITTTTTTTTTTTTTTTTT

Baby : bagati-mi si mie

TreXeL: hai ca nu e clipu asa fantastic sa mutesti

oana stoica-mujea: si Simona a zis ca e superb

Baby: ma , ii super , esti meserias mai , nici nu ma gindeam , da acuma-s chiar MUTA , ca-mi place melodia … si voi

oana stoica-mujea: hei, toti am fost acolo, deci toti, da?

TreXeL: ma da Sorin chiar nu pare? 

TreXeL: apareeeeeeeeeeee

TreXeL: 2:29

oana stoica-mujea: hmmm

oana stoica-mujea: aaaa

Baby: mai dati-mi o data plzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

TreXeL: sfarsitu’ ti-a placut?

Baby: CUI ? CA IO NU AM

oana stoica-mujea: stai, ma, ca n-am vazut pana la sfarsit ca m-ati bruiat

Baby:  sunteti BELEA

oana stoica-mujea: Cella, merge greu rau la una din noi

Baby: CEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE , care „noi” ????????????

TreXeL: cred ca cell are banda subtire

oana stoica-mujea: vad ca nu i se incarca

Baby: am pa …. intreaba-l pa RADU ce am ………….. DA ?????????????

TreXeL: maine mai skiaza mutu

Baby : sunt frustrataaaaaaaaaaaaaaaaaaaa , nu vad nica

TreXeL: nu te frustra ca se incarca incetisor

oana stoica-mujea: Cella, maine se face

oana stoica-mujea: pe youtube adica

Baby: mine-i AZI vreau AMUUUUUUUUUUUUUUUU

oana stoica-mujea: baiiiiiiii, dar ati vazut ce i-am scris

oana stoica-mujea: mutuleeeee? 

TreXeL: am

TreXeL: deci cobor cu spatele maine

TreXeL: ce-o fi o fi

oana stoica-mujea: cui ii pasa? Crina e mai importanta decat spatele tau

Baby: VA URASCCCCCCCCCCCCCCCCCC , IO NU VAD NIMIC

oana stoica-mujea: da/

Baby: RAILOR

oana stoica-mujea: Cella, nici io nu vad

TreXeL: azi trebuia sa-i duc pachet din partea firmei da n-am avut chef 

oana stoica-mujea: ce magar esti, piei din ochii nostrii

 TreXeL: pieu

TreXeL: mai ies la o pipa

TreXeL: daca nu se incarca filmu la cella…imi bag picioru, ma culc

oana stoica-mujea: du-teeeeeeeeeeeeeeeeee, si nu mai inchide conferinta ca ti-o iei

TreXeL: ce?

oana stoica-mujea: ce auzisi

oana stoica-mujea: du-te si apai vino sa ne zici noapte buna

oana stoica-mujea: da?

oana stoica-mujea: fumeaza, ma, si lasa-ne ca intre doamne

 

oana stoica-mujea: post de ziua ei

oana stoica-mujea: ca doar nu bag altceva

TreXeL: post pe dracu, maine se manca sarmale si carnati

TreXeL: care post?

TreXeL: cella deja baga la oua umplute

oana stoica-mujea: iesi afara ca iti fac moaca rosie

TreXeL: cre ca faci post singura

TreXeL: ok ok

oana stoica-mujea: nu, eu fac sex

oana stoica-mujea: tu esti la abstinenta

TreXeL: de unde stii?

TreXeL: a scris undeva?

TreXeL: radu?

oana stoica-mujea: se vede, esti irascibil

oana stoica-mujea: Cellaaaaaaaaaaaaaaaaaa

oana stoica-mujea: bag din seara asta?

TreXeL: hai pa ca cere plamanu tutun

TreXeL: nu

TreXeL: bg dimineata sa fie si clipu

oana stoica-mujea: pai lasa-ne

oana stoica-mujea: e clipu deja

oana stoica-mujea: varza

TreXeL: este

Baby: sex fac aia care nu stau ca noi pa net , imi scol MASCULU     , VA DAU CLASA

TreXeL: ok

oana stoica-mujea: Cella, Doamneee, innebunisi? uite ce iese de ziua Crinei

oana stoica-mujea: sex in grup

TreXeL: deci hai pa somn usor si transmite-i si lu’ aia din partea mea ceva ca mine nu-s acasa

TreXeL: un virus ceva

oana stoica-mujea: ok, ii zic

 

 

 

 

 

 

 

 

Mai sunt şi zile bune

Zi plină, dar frumoasă. Ba nu, minunată. Am început bine ziua, chiar dacă cam somnoroasă, dar mi-am revenit repede. Ei da, azi am băut o cafea cu Bebe. Normal, nu putea să vină decât cu un braţ de cărţi şi cu un buchet minunat de trandafiri. E un om minunat, care ştie multe despre cărţi. Despre multe cărţi. O, Doamne, despre mai multe decât ştiu eu. Am aflat că are două motăniţe 😀 Aşadar, a intrat în clubul pisiciţilor 😀 Am petrecut câteva ore mai mult decât relaxante. Bine, compania a fost plăcută şi deosebită, aşa că era normal ca timpul să treacă frumos. Chiar şi trezitul după o noapte de nesomn mi-a făcut bine – Mulţumesc, Crina! 😛 – Ce?, credeţi că ziua s-a terminat aşa? Nu, nu s-a terminat aşa. Normal.

Mergem mai departe. După întâlnirea cu Bebe, mi-am luat nepoata şi l-am adunat pe Xreder… uite aşa am pornit spre Mall. Doar nu era să se aprindă luminile de Crăciun fără noi? Păi nu? Păi da.

Faptul că oamenii ăia de la Mall au adus trei personalităţi politice, total antipatice mie, m-a făcut să mă car acasă, cu nepoată cu tot. Personalităţile? Florinnnnnnn Călinescu, bleah. Gingăraş, bleah, Bratu, hai, fie, am făcut chimie cu el în facultate şi mi-a dat zece – adică la electronică – aşa că treacă, meargă, dar tot bleah 😛 A, desigur, toate vedetele piteştene îşi dădeau aere pe acolo. Cum mie mi se apleacă de la aere, am preferat să merg la cumnata mea şi să mănânc bine. Desigur, încercând să uit cu desăvârşire ce şi cum.

 

img_1

img_2

img_3

img_4

img_5

img_6

img_7

img_8

Acum, la final, dar nu în cele din urmă, nu de alta, dar povestea asta o voi relua. Sâmbăta viitoare bloggeri piteşteni se întâlnesc. Momentan vă las să aflaţi mai multe de la Dumis, dar o să vă spun şi eu mai multe zilele astea. Da, mă duc, nu de alta, dar Dumis a crezut că sunt bună de moderat o discuţie, acum să mă las rugată? Nu mă las că eu nu îs vedetă 😉 Zilele următoare veţi afla detaliile. Ok, weekend plăcut şi, desigur, EU MERG LA VOT, VOI?

Nu a venit Craciunul

N-a venit Crăciunul şi nici n-am chef să vină, dar deh, uneori mă distrează. Sau poate am chef, dar încă nu îmi dau seama. Sunt foarte obosită zilele astea, cad ca o legumă în pat. Zi, noapte, nu prea contează. Am multe de făcut în cursul zilei. Să nu vă spun cât mă oboseşte traficul din Piteşti. Se vede că mai bine de jumătate de oraş a luat carnetul pe pile. Aşa că atenţia mea trebuie să fie de vreo zece ori mai mare. Uneori scap (uit) de oboseală prostindu-mă.

Să vă explic fenomenul. Urăsc fructele de mare. În afara puişorilor de baltă, nu mănânc nimic altceva. Dap, le-am încercat, nu mi-au plăcut, am renunţat. Nu suport nici mirosul acela de peşte, dar în fine, îl accept. Aşa că Xreder îşi găteşte singur aceste „specialităţi”. Aseară am zis să-mi calc pe inimă, pentru că se apropie Crăciunul, pentru că sâmbătă se aprinde pomul de la Mall şi pentru că, zic eu, m-a prins puţin 😀 Aşa că i-am făcut fructe de mare. Sigur, am zis că îmi dau şi maţele afară, dar am reuşit. Sunt o soţie desăvârşită 😆 – S-o credeţi voi –

Aşa că vă las cu fructele de mare. Poate vouă vă plac. Savuraţi-le!

 

img_7922

Şi ca să nu îmi mai aud vorbe. Tipa din postul de mai jos nu sunt eu, da? Eu sunt tot timpul îmbrăcată, şi operată la sân, doar nu credeaţi că vă arăt operaţia. Nu? Terminaţi cu prostiile. A fost amuzant un timp, dar gata. Asta îs eu. Şi arăt mai bine 😛

img_7919

P.S: Războiul Reginelor se poate comanda. Clik!

Ce culise?

oana2

Furat de la Isabelle

Am încărcător, dar poze tot nu am. Ftp-ul merge de se duce (adică legătura la net e proastă), aşa că mai aşteptaţi filmuleţul de la Bruja. Dar, din moment ce Spedy a fost mai rapid şi a şi postat pe blogul fiului, ei bine, puteţi vedea aici cum a mers. Poze… rămâne cum am stabilit, adică nu. Până ajung acasă mai e puţin, aşa că puteţi aştepta. Ce să fac? Nu mă aşteptam să plecăm aşa pe fugă.

Crina tot vrea să afle din culise. Hehe, poveste lungă.

Am pornit din Piteşti în jurul orei 14 şi ceva. Până ne-am luat cafea, până ne-am mai perindat, timpul a trecut. Am ajuns în Bucureşti bine, adică pe la 15:30. Dar, ţinând cont că vorbim despre Bucureşti şi traficul e aşa cum e, ei bine, se ştie, era cât pe aici să întârzii. Am ajuns la Romexpo la 17 fără două minute. Până am găsit standul, şi am sunat-o pe Isabelle de zece ori, au mai trecut vreo cinci minute – îmi pare rău că nu vă pot arăta floarea. Oricum, Mirela a amânat lansarea până la 17 şi un sfert. Inteligentă mişcare. Altfel… uhhh. Cu picioarele tremurânde şi înfrigurată toată, am ajuns. Oamenii, normal, au ajuns înaintea mea. Deh, sunt vedetă, mă las aşteptată 😆 Lansarea a început. Am vorbit, am dat autografe şi, mai târziu, m-am trezit că unii ştiau că lansarea e la 17:30, iar alţii ştiau chiar de 18. Fiecare cum a prins informaţia. Adevărul e că şi eu am fost debusolată un timp. Pentru că nu eram sigură la ce oră mai e.

Una peste alta a ieşit bine. Cel mai mult mi-a plăcut că unui domn a trebuit să-i dau autograf pe vreo şase cărţi. Una pentru X, alta pentru Y etc 😛 Se făcuse coadă. Parcă vindeam pâine. A fost bine. M-am simţit bine. Şi m-am bucurat enorm să-l văd pe Spedy acolo. Serios, nu mă aşteptam. Adică asta da surpriză. Desigur, surprize au mai fost şi la ora 18, când s-au mai strâns câţiva, crezând că atunci e lansarea. M-au găsit la cafea în compania selectă a lui Horia, Mike şi Isabelle.

Seara ne-am destrăbălat puţin. Acum, cum să spun… sau… să nu spun?! Dilemă sau trilemă. Bogdan Hrib, Mirela şi Carmen nu au venit. Păcat! Mi-a părut rău. Dar am ameninţat că îi dau în gât pe cei ce nu vor veni. Iote că am făcut-o. Aşa că am luat masa cu „concurenţa” 😀 Aşa îmi place mie să-l enervez pe Horia.

Acum, la drept vorbind, nu ştiu cât de reuşită a fost lansarea. Dar eu ştiu că m-am simţit bine. Ştiu că mi-a făcut plăcere să stau la „bârfă” cu Horia şi cu Mike. A fost super. M-am simţit excelent şi doar pentru asta şi a meritat pe deplin.

În plus, mi-ar fi plăcut să mai stea şi Isabelle, dar pe ea am înţeles-o. Oricum nu scapă. Data viitoare e musai să bem o cafea liniştite. Ne tot chinuim de la Bruxelles să facem treaba asta, dar cumva nu ne iese. Ne va ieşi. Bine, într-un final, mama şi Isabelle au ajuns cele mai bune prietene. Ce mă enervează mama aia 😀

Mai mult nu ştiu ce să vă spun. Îi mai las şi pe cei care au fost acolo să spună ce au simţit. Am ajuns la lansare fără discurs, fără să ştiu ce va fi şi cum. Oricum, Mirela m-a scos. Iar Horia a vorbit prea frumos, oare de ce? Care e interesul?! 😆 Ştiu, vrea neapărat să mă ducă la Satu Mare şi să mă facă de băcănie.

Îmi pare rău că nu am fost şi vineri, la lansările Millennium şi Tritonoc. În special îmi pare rău că nu am autograf de la Liviu Radu ( nu Liciu, aşa cum a scris JN 😀 ) şi de la Dan Doboş. Dar o da Dumnezeu până la urmă. Vreauuuuuuuu autografeeeeeee! Ok, bănuiesc că s-a reţinut.

Trebuie să le mulţumesc tritonicilor pentru că s-au îngrijit de cartea mea. Între ei e greu să nu te simţi ca o vedetă. Îşi fac scriitorii să se simtă speciali, iar eu m-am simţit. Cel mai mult, pe lângă X, m-au impresionat Carmen şi Mirela, care au stat la coadă pentru autograf. Serios, au fost minunate. Nici nu aş putea să le mulţumesc suficient, pentru că nu aş avea toate cuvintele. De Horia şi Mike ce să mai zic? Au fost de nota zece.

Îl aşteptam şi pe Bebe, ba chiar avem şi o invitaţie pentru el la masa de după. Dar nu a fost să fie. Bebe, Voicunike, sper că v-aţi luat cărţile şi sper că nu le-aţi plătit, pentru că au fost achitate de mine 😉

Acum vă las. Aici a început să ningă. Am şi o pisică care îmi bagă ghearele în picioare, aşa că trebuie să mă îngrijesc de ea. Sigur, sigur, luni, „Dinastiile”, va avea propriul blog 😀 Vă mulţumesc tuturor! Am cei mai deştepţi şi cei mai de calitate cititori. Sukărit, şi mie îmi era dor de tine 🙂

Viitorul… zece ani?!

hourglass

Maria mă întreabă cam ce treabă am eu zece ani de aici înainte. Asta e cam ca chestia aia de mi-o spune mereu Sorin: „Ce planuri ai pentru anul viitor?” Eu îi răspund: „N-am”. El: „Dar orice om îşi face planuri pentru anul ce vine”. Eu: „Uite că de aia nu pot eu trăi fericită, că orice om îşi face planuri, iar eu nu”. Nu, nu îmi fac planuri, dar vin ele singure. Ca treaba aia… dar să o luăm cu începutul.

Ţinând cont că anul ăsta termin a doua facultate, ca să mă dau mare, am hotărât aşa: Doi ani voi trăi din salariul de scriitor. Refuzându-le pe cele trei care le am deja, al treilea venind de la tata, celelalte de la munci. Dar, pentru că s-a înţeles ceva greşit, soţul meu are şi el salariu. Şi cum suntem doi, de strictul necesar tot îmi rămâne. La asta mă refeream atunci. Bun, indiferent că voi trăi sau nu din scris, după ăştia doi ani am de gând să rămân la facultate, adică să predau. E o toană de-a mea. Între timp vreau să fac un doctorat în domeniul jurnalismului sau aşa ceva. Pe acolo. Mai departe, Dumnezeule, Maria e optimistă, dar eu nu sunt convinsă că voi mai trăi încă zece ani. Dar vă pot spune ceva. Indiferent de planurile ce vor veni, ce se vor răvăşi – că s-or mai şi răvăşi unele dintre ele – ce se vor anula, în fiecare an voi scrie cel puţin trei cărţi. Deci un lucru e sigur. Restul… numai de sus ştie dacă se va întâmpla sau nu. Una e să-ţi pui în cap, alta e să şi realizezi. Dar cu scrisul îmi iese sigur 😉 Aşa că, în mare, cam asta am de gând să fac. Acum, dacă mă întrebaţi ce voi face pe plan personal, asta chiar nu vreau să plănuiesc, ce o vrea şi cum o vrea Dumnezeu.

Aşa că, nu mă întrebaţi în nici un caz ce planuri am pentru anul viitor. Sigur voi scrie trei cărţi, restul, nu ştiu. În mare îmi doresc, dar până la a se realiza, ei bine, mai e.

 

 

P.S: Până sâmbătă staţi cu ochii pe Tritonici să-mi vedeţi moaca, dacă vreţi să mi-o vedeţi. Cella şi Trexel rămân şefi pe aici. Adică fac legea. Trexel, Cella are întinetate pentru că e doamnă. Să nu avem discuţii… Bun, şi acum, credeţi-mă că am o groază de treabă, aşa că trebuie să vă las. Ne revedem cât mai curând posibil.

 

Maria, te pup. Ne vedem neapărat săptămâna viitoare 😉