Am făcut-o!

Am mers la Librăria Mea şi am ajuns la Zahana. Asta nu vă povestesc, poate or spune ceilalţi, mie îmi e lene.

Vă spun doar că George Cernătescu chiar l-a despicat pe „Detectiv fără voie” în şpe. Adică: de ce a zis de nu ştiu ce lampă tv? De parcă n-am fi citit aceeaşi carte. Ba chiar ne-a spus, la pagina 105 jos de tot zice de lampa aia. Ema i-a povestit cartea lui Adi, pentru că el a venit cu tema nefăcută şi a luat patru, dar s-a comportat bine, aşa că are zece la purtare 😀 Evident că am sărit cu gura: „De Mecena nu zice nimeni?”. Ioana şi Raluca s-au grăbit să zică. Nu te pui cu nebunul 😉

A venit şi Xreder, am terminat cu ciopârţirea cărţii şi ne-am pus pe râs. Din motive pe care nici noi nu le-am înţeles. Dar până la urmă am ajuns la concluzia că pentru data viitoare avem de citit două cărţi: „Cronica unei morţi anunţate” a lui Marquez şi „Sex cu femei” a lui Suciu. Următoarea întâlnire e pe şase, adică peste două săptămâni. Eu m-am scos că n-am de citit decât o carte, la fel şi Ioana care a propus-o pe prima. Şi uite aşa eu cu Ioana suntem scoase 😀 Pe ceilalţi să-i văd.

Presupun că pentru data viitoare va anunţa Raluca unde se va ţine întâlnirea. Nu de alta, dar să nu ne bazmucim.

A, şi trebuie să vă spun că Ioana mi-a confiscat „Detectiv fără voie”, integrala adică. Aşa că am plecat cu dex şi m-am întors fără 😀

Din ce în ce mai mişto sunt întâlnirile astea ale noastre. Parcă nici nu-mi vine să-l mai înjur pe Dumis care propune lectura şi nu vine. Evident că el propune dar nu citeşte 😉 Să mai ai încredere în oameni 😛

Acum ajunsă acasă mi-am dat seama de ceva. Aşa că am o întrebare pentru Ema: Vrei să fii imaginea Iolandei Ştireanu? Cred că te-ai potrivi foarte bine. Bine, gândeşte-te! Nu trebuie să-mi răspunzi pe loc. Dar până săptămâna viitoare ar fi bine, să îţi fac o poză 😀

Şi cu asta am dat raportul. Ziua s-a terminat genial şi eu am râs bine 😆

 

P.S: Am făcut şi pe şoferul şi nici nu m-au plătit. Adi ar trebui să scoată mulţi bani pentru că m-a băgat pe drumul ăla întunecat cu multe gropi 😀

P.S 1: Poze când mi-or trimite!

Reclame

Ce mai zi…

Şi mă văitam că sunt puturoasă. Sunt, cum să nu fiu, dar ziua de azi m-a scos forţat din lene. De la descoperirea şocantă că asigurarea obligatorie a maşinii expiră mâine, până la faptul că pe 29 trebuie să duc maşina la revizie, eheee. Da. Am făcut două asigurări, că a lui Xreder expirase din toamna trecută 😀 şi m-am dus să-mi programez şi maşina la revizie. Surpriza mi-a fost mare, mi-au băgat-o pe loc. Mişto a fost că eu am dus-o super prăfuită, iar ei mi-au dat-o super curată. Nu ştiam că în revizie intră şi spălarea maşinii. Nu că m-aş fi supărat, sigur că nu. Doar că am rămas surprinsă. Celelalte două maşini, firme diferite, de câte ori le-am dus la revizie tot murdare mi le-au dat. De aia îmi plac ăştia de la Honda. În plus sunt parolişti. Au zis două ore, păi două în cap au fost. Şi nici nu mi-au băgat chestii în plus. Mă rog, cred că i-aş fi bătut, eu ştiam sigur că maşina mea merge ca unsă.

Sigur, ca să treacă timpul am pus mâna pe o carte: „Nuntă în decembrie” de Anita Shreve. Cu toate că nu mă omor după genul siropos de lectură, cartea m-a prins. Şi aproape că m-am enervat când mi s-a spus că maşina e gata.

De ce să fie gata? Tocmai când am terminat cu conturarea personajelor şi eram pe cale să intru în acţiune. Damn. Da, cam o sută de pagini faceţi cunoştinţă cu personajele. În detaliu, lucru care te prinde bine.

Mândră de mine am venit acasă, unde am avut parte de trei decese. Sigur, peştii. Nu înţeleg ce au în ultimul timp de mor pe capete. Culmea, mor ăia rezistenţi şi ăia de ar fi trebuit să fie foarte sensibili nu dau nici un semn de ducă. Ce pe invers e viaţa asta.

Şi mâine ce o mai fi? Sigur, voi vedea eu. Probabil se va mai ivi ceva. Până în ziua de salariu, dacă o ţin ca azi, o să chiţăi pe la porţile cunoştinţelor să-mi dea o bucată de pâine 😀 Noroc că pot mânca la Zahana pe datorie.

Crina ce o fi făcând?

Asfaltare, covoare roşii şi mese întinse

De dimineaţă asfaltăm, ca să fie moale, să putem întinde covoarele roşii din Bascov până în Piteşti, că doar ei ajung pe Vâlcea şi nu se face să nu punem covorul de mătase decât din Bascov.

Păi de frică fac toate astea. Aranjamente, chestii, trestii. Mese întinse. Tacâmuri de argint, farfurii de cristal şi, normal, curăţarea Argeşului – râului. Mi-am dus hainele de gală la curăţătorie şi mi-am dat tiara la spălare manuală. Le-am spus piteştenilor să conducă frumos – vezi să nu – să nu înjure şi să nu scuipe pe stradă. Am vorbit la Mall să aducă cafeaua din Brazilia şi la Zahana să ţină deschis până dimineaţă.

A, de ce? Păi vine Crina, fraţii mei. În sfârşit, mai vine şi ea că eu m-am tot dus. Mâine la ora asta vom bea şi vom mânca, apoi, probabil, vom dormi sau vom fi atât de ameţite încât vom vorbi prostii. Vedem. Oricum nu vă spun tot ce facem 😀

Crinaaaaaaaaaaaaaaa, te aşteptăm!

 

P.S

Urmăriţi şi Dinastiile, am noutăţi!

 

P.P.S

Urmăriţi şi Club de Carte, cred că am şi acolo noutăţi 😀

Şi-am avut oaspeţi…

1

Da, Luis Rocha a trecut şi pe la Zahana, normal, ca să mă vadă pe mine. Am tras de el să îi dea autograf Crinei, lucru pentru care Răzvan Dolea a renunţat la cartea lui. Apoi ne-am cafelit şi am „bârfit” la modul literal, normal. Luis era foarte curios să citească „Indiciile”: „Mi-au făcut capul mare până aici cu Indiciile alea”, mi-a mărturisit. Şi acum eu ce să fac, să o traduc? 😀

2

Iulia i-a însoţit şi ea pe distinşii domni, doar nu puteau merge la Sibiu fără o domnişoară, mai ales că e şi foarte frumoasă. Recunosc, am vorbit cu Iulia despre cum ne-ar sta nouă la plajă. Şi am ajuns la concluzia că bine 😉

3

Pentru cei care nu l-au văzut azi pe Luis la Sibiu, nu-i bai, îl puteţi vedea şi mâine, pentru detalii aici. Important e că mi-am primit cartea şi autograful personal şi că m-am pupat cu autorul. Eiii, unde sunt unghiile voastre? Puteţi să le scoateţi că nu îmi faceţi mie rău 😆

4

Întâlniri de gradul trei

Azi Corina a fost în Piteşti. Din păcate n-am apucat să o văd, dar a „agăţat-o” tata sau, după cum spune Corina, ea pe el. Adevărul e la mijloc 😀 Acum Corina se îndreaptă spre Cotmeana, apoi spre Craiova. Aşa că încă o mai puteţi vedea dacă sunteţi din zonă. Eu îi ţin pumnii, strânşi, strânşi, strânşi.

ultimul_papa_site

De asemenea, bucureştenii, joi, vor avea parte de o întâlnire de grad maxim cu Luis Miguel Rocha, autorul romanului „Ultimul papă”. Pentru mai multe detalii, vă voi da mai jos comunicatul de presă. O să mai vorbim despre autor zilele astea şi despre cartea pe care a scris-o. Momentan vă spun doar atât: vineri dimineaţă o să beau o cafea în compania lui chiar în Piteşti, la vestitul restaurant „Zahana” Să muriţi de ciudă şi alta nu 😀

Momentan vă las cu comunicatul de presă şi mâine vă voi spune mai multe. Heiiii, nu rataţi întâlnirea din Bucureşti, nu se ştie niciodată când veţi mai avea ocazia.

Invitatie Ultimul Papa

 Joi, 4 iunie, orele 18, vă invităm la Ceainăria Cărtureşti- Arthur Verona, unde va avea loc lansarea cărţii „Ultimul papă”(La muerte del Papa) de Luis Miguel Rocha. Cartea va fi prezentată chiar de către autor, fiind urmată de o sesiune de autografe.

Învitaţi alături de autor la eveniment vor fi: Răzvan Dolea, coautor Blestemul Manuscrisului şi Bogdan Hrib, Editor Tritonic.

 

 

Romanul Ultimul Papă combină ficţiunea cu faptele reale, într-o povestire palpitantă, centrată pe moartea misterioasă a Papei Ioan Paul I, în 1978. Relatările din presa acelor vremuri compuneau un tablou înceţoşat despre ceea ce se întâmplase cu Sfinţia Sa. Chiar şi rapoartele din perioada respectivă erau controversate. Cartea lui Rocha se bazează pe aceste inconsistenţe, dezvoltând teorii ale conspiraţiei într-un thriller incitant. Volumul a fost deja tradus în 11 limbi, iar în august 2008, a devenit bestseller.

 

În septembrie 1978, la doar 33 de zile de la numirea în funcţie, Vaticanul anunţă moartea Papei Ioan Paul I – un atac de cord, conform certificatului de deces, un mister rămas

nerezolvat, conform altor opinii.

 

 Douăzeci şi opt de ani mai târziu, ziarista Sarah Monteiro la întoarcerea acasă, la Londra, din vacanţă, găseşte un plic cu o listă de nume necunoscute şi un mesaj codificat. Aparent inofensive, hârtiile care i-au intrat în posesie o vor pune în pericol şi în situaţii limită, pe măsură ce descoperă povestea lor. Lista se dovedeşte a fi o dovadă preţioasă pentru demascarea unui complot de proporţii internaţionale, care implică personalităţi politice şi religioase antrenate în incredibile abuzuri de putere, corupţie şi crime. Reţeaua conspirativă pe care ziarista ajunge să o dezvăluie puţin câte puţin, o conduce către noaptea morţii „Papei zâmbitor”, Ioan Paul I. Sarah Monteiro luptă pentru viaţa ei, ameninţată de o organizaţie secretă interesată de documentele cu pricina, dar şi pentru adevăr, cu aceeaşi îndârjire, încercând să afle ce s-a întâmplat de fapt în acea noapte din 1978, de ce, dar mai ales în interesul cui.

 

Un secret pe care Vaticanul îl păstrează de zeci de ani. Noile realităţi cu care este nevoită să se confrunte îi zdruncină serios percepţia asupra vieţii şi asupra graniţei dintre bine şi rău. Un thriller într-un ritm ameţitor, bazat pe fapte veridice.

 

                                                       *

 

Luis Miguel Rocha s-a născut în Portugalia, la Porto, în 1976. Studiind ştiinţe umane, a lucrat mai apoi în departamentul de producţie pentru televiziunea TVI. A petrecut câţiva ani la Londra, supervizând scenarii pentru diverse case de producţie britanice. În prezent, autorul se dedică exclusiv scrisului şi îşi împarte timpul între Porto şi Londra.

Dacă nu mor de bună voie…

… sigur mă omoară Tritonicii 😀

 

No, nu v-am spus eu că până pe 17 iunie sunt liberă ca o pasăre călătoare? Ba v-am spus. Dar ştiţi ce au zis cei mai sus menţionaţi? Că ar trebui să îmi bag minţile în cap. Cică pauzele nu sunt pentru mine. Am treabă eu. Dacă Iulia îmi tot face rost de interviuri şi colaborări, care îmi par ok, Andreea şi Bogdan s-au gândit că n-am văzut de ceva timp Bucureştiul. Aşa că au zis că până în iunie e mult, mult timp şi nu mai au pe cine chinui 😀 Şi în felul acesta m-am ales cu o lansare la Muzeul Bucureştiului pe 28 mai. Cică e din aia cu tămbălău. M-am dus, că tare bună sunt să vorbesc în public. Pot să fug de acum din ţară 😛

 

Şi dacă nu mă omoară Tritonicii, găseşte Lucia un motiv pentru care să o facă. Găseşte întotdeauna 😀 Aşadar, punem pariu că nu rezist până la sfârşitul anului? Ori unul, ori celălalt, tot îmi va face cunoştinţă cu viaţa de apoi. Asta dacă nu mă fofilez eu bine. Că şi Vânturache al lui Pratchett a păcălit moartea de câteva ori, dar el era vrăjitor. Bine, şi eu sunt Merlin 😉

 

Până atunci, dragi piteşteni, nu uitaţi de concursul lui Dumis. Am văzut că au participat câţiva: Geocer, care a scris o poveste chiar mişto, Ioana, la care mă voi instala imediat şi Aceeaşi Eu. Ei, mai e timp şi pentru restul. Oricum, câştigătorilor le dau şi cafeaua 😀 Condiţia e să vină la cafea să-şi ridice premiul, că doar nu aşa degeaba 😉 Să ne cunoaştem, să vorbim, să nu mai beau cafeaua singură, normal 😆

 

Un premiu de consolare l-a câştigat deja Iulian, cel mai vechi om de la Zahana, şi cel mai profesor, adică pe bune profesor, nu la mişto.

Hai gata că am de citit şi întâlnire cu tata la cafea. Am vorbit destul 😉

Doi fără ghinion

Adică am să vă prezint două trestii, să nu le zic chestii.

 

Mai întâi: mâine e lansare mare cu împuşcături, bătăi şi Dumnezeu ştie ce o mai fi. Poate face autorul vreun atac de orice fel. Eu zic să aveţi grijă. Tocmai de aceea nu ar trebui să rataţi lansarea cărţii „3 cu ghinion” la ora 18, la Muzeul Bucureştiului. Ar putea fi o experienţă cu adevărat interesantă, mai ales că e prima lansare pe Crime Scene. Totuşi, oameni buni, aveţi grijă şi la inima autorului că şi aşa sunt puţini, nu vrem să rămânem şi fără cei pe care îi mai aveam. Plzzzzzz 😀

 

Mai apoi: dar voi ştiţi că cei din urmă, uneori, sunt cei dintâi. De data asta chiar aşa e. Azi nu numai că am lenevit, oarecum, dar m-am simţit şi bine în compania unei doamne extraordinare. Gina Rizea profesoară de română, la pensie, şi bloggeriţă. Mi-a făcut mare plăcere să stau de vorbă cu un om ce a acumulat atâtea poveşti. Şi povesteşte extraordinar de frumos. Nici nu mi-am dat seama când au trecut patru ore. Şi vreau să repet experienţa cât mai des, dacă tot am timp până în iune să fac cam ce îmi doresc eu.

Astăzi, pot spune, m-am îmbogăţit din multe puncte de vedere. M-am simţit atât de bine încât, de nu ar fi trebuit să ajung şi în altă parte la ora 16, nu cred să mai fi plecat.

Oh, să nu uit, Zahanaua ne-a găzduit 😉

Suntem sănătoase?

img_9158

 

 

 

 

 

 

A început la 4:30 dimineaţa, atunci când am primit un sms. No, vă daţi seama că nu eram chiar curioasă să ştiu cine e, mai ales că bănuiam că e acelaşi nebun din Canada care îmi mai trimite mesaje cu ameninţări drăguţe. Dar, nereuşind să dorm, m-am dus să văd ce mi-a mai scris amicul. Dar nu era amicul, era Corina care îmi spunea că vine la Piteşti. Na, că la 5 i-am dat şi eu sms 😀

 

Astăzi, la Piteşti, în prezenţa mai marilor PSD, a avut loc lansarea europarlamentarilor. Am fost şi eu să-i fac poze Corinei. Dar, deoarece soţul meu nu mi-a schimbat obiectivul, a ieşit un răhăţel. Dar asta nu-i problemă pentru că duminică la lansare… aaa, eu am primit cartea cu autograf 😀 – ziceam că duminică la lansare voi face cele mai frumoase poze de o să vă ofticaţi.

 

Mai multe detalii despre lansare la Corina, evident.

 

Mulţumesc, Corina că ai fugit de la cocktail pentru a merge cu mine la Zahana. Desigur, pentru a o vedea pe Corina la Zahana intraţi acolo 😛

 

img_91691