Sub semnul Enias (IV)

Sub semnul Ėnias (III)

 

Sub semnul Ėnias (II)

 

Sub semnul Ėnias (I)

 

Kũ a fost cel ce a ţinut să dea replică soţilor ceva mai graşi şi a hotărât că este timpul ca şi bucata sa de pământ să prindă viaţă şi culoare.
Mai întâi a desenat apele, ape mari şi învolburate pe care le-a numit oaze rotunde. În jurul oazelor a desenat copaci cu coroane bogate şi verzi. De jur împrejur a conturat un lanţ muntos şi multe cascade frumos curgătore. Apoi, şi-a scris poezia ce avea să dea naştere schiţelor sale şi a pus poezia pe note fermecătoare şi line. Astfel acest pământ a început să se contureze uşor, mult mai uşor ca celelalte, dar cu graţie şi farmec. Creaţia acestei bucăţi de pământ a durat câţiva ani şi perfecţiunea şi dragostea cu care a fost făurită s-a obsevrat atunci când totul a luat sfârşit, iar pământul a fost plin de ape minunate, de copaci ce nu mai fuseseră creaţi şi de munţi cum nu se mai văzuseră.
Pioris a rămas cu adevărat surprins, iar această frumuseţe ia mai furat câteva lacrimi ce le-a transformat în ploaie şi le-a a revărsat-o aspura pământului lui Kũ. Acest pământ a fost numit Krolim iar locuitorii lui împreună cu zeul Kũ, aveau să se numească kroli.
Armida şi Linny şi-au început creaţia desenând copacii şi făcându-le poezii ce aveau să umple pământul de diverse rase de copaci. Apoi au creat iarba şi florile de diverse culori şi mărmini. Pe urmă au creat râuri mici şi oaze de apă. Întregul lor tărâm a fost creat ca o pădure tropicală în care copacii dominau.
Pioris a numit această parte a globului Ionaria (Cea Veşnic Verde), iar locuitorii săi aveau să se numească ionari împreună cu cele două zeiţe dădătoare de viaţă.
După ce întreg pământul a fost aranjat şi colorat, Pioris i-a chemat pe cei unsprezece alături de el în înaltul norilor acolo unde îşi construiseră lăcaşul. Acesta le-a arătat cum se vede creaţia lor de sus şi s-au minunat văzând atâta frumuseţe şi cu toţii au plâns revărsând picături asupra pământului.
Pioris şi-a scos gândurile şi le-a expus în faţa celor ce iau fost alături:
– Gândul şi sufletul meu au văzut cum din gândurile şi sfuletele voastre se naşte frumuseţea şi măreţia. Dar încă nu simt că lumea este pregătit pentru cel dintâi născut. Nu le putem oferi decât natură, dar nu şi alte vieţi.
Misivi au căzut pe gânduri timp îndelungat şi şi-au dat sema că pe pământ este linişte şi nici un cântec nu umplea magia creaţiei.
Atunci Źiareť s-a ridicat dintre misivi şi a început a cânta dezvăluidu-şi glasul angelic. Din cântecul ei au luat naştere cele dintâi păsări, păsări cu glasuri cristaline ce aveau să dea viaţă lumii create mai jos. Păsări ce cântau mai frumos decât orice misiv.
S-a ridicat şi Vlasios ce a conturat o poveste şi nara aşa frumos încât pe toţi munţii creaţi au luat naştere brazii şi odată cu ei patru vânturi ce aveau să mângâie frunzele verzi şi plăpânde ale tuturor copacilor.
Pioris a binecuvântat noua creaţie şi a dat nume celor patru vânturi. A văzut că fiecare bate dintr-o direcţie şi anume din cele patru puncte cardinale. Vântul care bătea dinspre sud era veşnic grăbit şi sufla cu forţă. Trecea ca vijelia şi nu-i păsa dacă în urmă mai lasă câte o creangă ruptă şi l-a numit Sįľ (Războinicul), dar de pământeni era numit Silvan (Aducătorul de Furtună). Vântul ce bătea dispre est era doar o adiere ce venea ca un gând curat şi trecea peste întrega lume lăsând un gust cald şi un miros îmbietor. Pioris l-a numit: Œrit sau, aşa cum îi spuneau locuitorii pământului, Cirot (Adierea); (se citeşte Sirot).
Vântul ce sufla dinspre vest era cel ce-i smulgea cele mai multe lacrimi frumoasei Ĥynona. Odată cu suflul dinspre vest venea şi ploaia caldă şi liniştită. Zeul cel mare l-a numit Ơengus, iar ulmaşii îl numeau Ow.
Cel mai iubit vânt, ce aducea cele mai minunate sufluri atât calde cât şi reci, era cel de nord. Pioris l-a botezat Indra (Cel Iubit), ulmaşii îl vor numi Gov, iar ionari îl cunoşteau sub numele de Frey. În unele zone în cea dea doua lumină va mai fi numit şi Gurn (Aşteptatul).
Cu toate astea Pioris nu era convins că este cel mai bun moment pentru venirea omului şi a decis să mai aştepte până când toţi misivi vor fi pregăţiţi.

 

Jumătăţi de măsură

V-am spus că am un weekend zbuciumat, v-am spus, nu? Cu aglomerările de rigoare. Cu nunţi cu una şi cu cealaltă. În plus, după ce că abia am reuşit să intru în casă, pe Xreder îl apucă şi experimentele pe net, aşa că ba merge, ba nu merge. Normal că mă enervez, după ce n-am văzut laptopul decât zece minute de dimineaţă şi zece pe la prânz când am ajuns să mă schimb. Nici să vă răspund nu am apucat, dar o să mă întorc la problema cu pricina. Doar nu o lăsăm aşa. Tata Borgo, nu vreau să fiu lăudată, mie nu îmi place ziua mea, mă apucă mâncărimile 😀
Şi ca totul să fie perfect, laptopul ăsta mă cam lasă, iar ăla nou vine abia săptămâna cealaltă. Aşa că mă apuc să îmi fac salvări pe cd-uri, nu de alta, dar de o muri de tot, măcar să fiu cu inima împăcată.
Să recapitulăm: netul ba merge, ba nu merge şi când merge, zici că o face în reluare. Laptopul, cam la fel. Aşa că ba sunt, ba nu sunt. Ba pic, ba îmi revin. Parcă aş fi la maraton. Dacă apuc să citesc ceva, deja e o minune. Ziceam să mă uit pe bloguri, hehe, uită-te dacă poţi. Păi cum? Şi cu net şubred şi cu laptop şubred? Una peste alta, mâine tot târziu ajung. Uhhh, nu mă întrebaţi ce treabă am că nu aveţi timp să mă ascultaţi 😀 Dar vă las o continuare. Normal, dacă pe Our nu îl pot scoate momentan din pădure, măcar cu zeii s-o dăm înainte 😀 Enjoy!
 
SUB SEMNUL ĖNIAS
CONTINUARE
 
1 şi 2.
 
Mariosis împreună cu Finniana au hotărât să-şi înfrumuseţeze şi ei partea lor de pământ, însă au dorit să-i dea o denumire înainte de-ai da viaţă şi l-au rugat pe Pioris să le lase privilegiul de-aş denumi pământul şi creaţia, iar el a încuuvinţat. Partea lor de pământ s-a numit Ulmina (Măreţia), iar cei ce aveau să locuiască într-însa aveau să se numească ulmaşi la fel ca şi creatorii lor.
Finniana a creat muzica şi versurile ce aveau să dea naştere celor verzi şi întinse. Mariosis a dorit să creeze ceva măreţ pe care să sălăşluiască atât verdele cât şi albastrul. A creat o poezie prin care a descris măreţia unor pietre ce puse una peste alta aveau să formeze un uriaş cu urcuşuri şi coborâşuri. Acest uriaş din piatră a fost desenat în verde şi albastru. Astfel s-a născut primul munte ce a fost numit Aşchid (Uriaşul). Dar zeul nu s-a mulţumit doar cu verdele ierbii, iar în desenul său a conturat primele flori pe care le-a numit flori de colţ.
Cei doi au poposit pe pământul ce l-au creat şi până când Pioris avea să creeze rasele aveau să sălăşluiască acolo şi să încerce să aducă noi forme pămânului numit Ulmina.
Dragostea lor a crescut văzând frumuseţea ce-i înconjoară şi din aceasta s-au născut doi ulmaşi, primi  din acest loc, iar ei au fost numiţi Zior (Blândul) şi Bladd (Sângerosul). Cei doi născuţi erau diferiţi atât trupeşte cât şi sufleteşte. În timp ce Zior iubea tot ceea ce se crease cu deosebi apele line şi veşnic curate, Bladd iubea doar puterea şi spera să stăpânească de unul singur tot globul pământesc.
Pioris şi ceilalţi zei au înmărmurit când au descoperit cât de frumos şi de mare este Aşchid şi au fost invidioşi pe creaţia soţilor, dar şi motivaţi să creeze lucruri noi şi mai frumoase.
 

 

SUB SEMNUL ĖNIAS – Continuare

Prima parte aici.
Şi s-a născut prima lumină odată cu primele forme inteligente şi atotştiutoare. A apărut lumina din nimic şi era destinată veşniciei într-un Univers căruia nu îi era sortit să cunoască noţinuea de întuneric şi haos. Cea mai frumoasă şi cea mai pură formă de luminare pe care a cunoscut-o Universul. Şi această lumină a fost numită „Nutovi”, sau lumina binefăcătoare. (Nutovi era lumina binefăcătoare iar Ėnias era lumina ce aducea speranţa şi cea pe care misivi o iubeau cel mai mult).
În Nutovi s-au născut şi Primordialii, cei ce au pus la cale naşterea planetelor şi în special a pământului şi a tot ceea ce avea să existe.
……………………………………………………………………………..
Sub semnul primei lumini (Ėnias), au început primele „construcţii”. Mai întâi au creat pământul, gol, îmbrăcat doar cu haina stranie şi maronie plină de praf. Dar pământul era perfect, nu avea nici cea mai mică imperfecţiune, totul era lin şi fără de cusur. Apoi au creat ceea ce a fost numit Ħovi (Cerul) şi acesta născut dintr-o perfecţiune uimitoare şi dintr-un albastru strălucitor. Norii au fost creaţi într-o singură formă, perfectă.
Pioris a construit, mai apoi, un plan pentru a înfrumuseţa pământul, dar şi cerul. La început prin poezie, cântec şi gânduri frumoase, au creat locul celest de unde şi-au putut veghea creaţiile pământeşti, pe urmă fiecare misiv şi-a împărţit bucata de pământ pe care şi-a dorit să o modeleze. Esioinn avea să ia cea mai mică bucată de pământ ce avea să o împartă cu soţia lui Stoom, Lahea. O altă bucată de pământ îi revenea lui Clioris şi numai lui, deoarece Pioris avea încredere în măreţia gândului său. Mariosis împreună cu cea ce-i era destinată, Finniana, aveau să deţină una din cele mai mari bucăţi de pământ pe care aveau să-l construiască după propriile gânduri pline de dragoste.
Kũ şi-a luat propria bucată de pământ asemenea lui Clioris. Îşi promisese sie să creeze acolo ceva nemaivăzut asemănător propriei înfăţişări. Stoom alături de Unia aveau partea lor din globul pământesc, parte căreia trebuia să-i dea formă şi unicitate.
Armida şi Linny s-au încumetat să ia cea din urmă parte din pământ şi să o înfrumuseţeze după propriile gânduri şi cântări.
Esioinn a creat prima poezie ce vorbea despre nemurirea naturii, despre verdele şi albastrul ce aveau să coloreze pământul. A scris versuri îmbietoare ce le-a combinat cu muzica mirifică a Laheei. Pământul, asupra căruia şi-a revărsat poezia melodioasă, a fost cel dintâi care a cunoscut iarba verde şi proaspătă şi râurile cristaline pline de muzica vuietului îmbietor pe care îl deţine orice apă. Prima apă au numit-o Eliva (Îmbietoarea), deoarece misivi nu mai văzuseră o astfel de minune. Era frumoasă iar susurul îi era lin şi, totodată, învolburat.
Pioris l-a slăvit pe Esioinn şi l-a pus la loc de cinste în stânga sa, iar pe Lahea a numit-o muză a câtecului, a versului frumos conturat şi a melodiei pure. Aceştia au fost primii ce şi-au conturat gândurile şi le-au unit cu pământul dând naştere unei poezii.
Pioris a hotărât ca cel dintâi pământ conturat să se numească Anuria. În Anuria avea de gând să le pregăteasca casa primilor născuţi, dar până acolo mai era mult timp. Peste Anuria aveau să domnească Esioinn şi Lahea şi ei aveau să se numească anuri. Şi, Lahea, soţia lui Stoom a cunoscut sufletul curat al lui Esioinn şi a cunoscut frumuseţea iubirii. S-a preschimbat soţia lui Stoom într-o fiinţă paşnică şi iubitoare şi i-a dăruit dragoste lui Esioinn. Vlasios prin înţelepciunea ce i-a dăruit-o cea dintâi lumină s-a ţinut departe de Lahea însă mrejele ei l-au învăluit şi astfel s-a născut Ĥynona (Cea Frumoasă). Ĥynona era cea mai frumoasă creatură şi cea dintâi născută în Anuria. Frumuseţa ei a făcut-o cunoscută, în rândul celor ce aveau să se nască, ca Şirania, astfel o numeau fiinţele pământului.
După succesul lui Esioinn, Clioris a hotărât să îşi modeleze şi el bucata de pământ. Avea sufletul curat şi o deosebită muzicalitate. Astfel a desenat cu degetul văile şi apele. Apele le-a făcut mai deosebite decât cele ale lui Esioinn. Fiecare curgea şi se îmbina cu verdele văilor şi ele s-au numit cascade. Frumuseţea cascadelor i-a surprins atât pe misivi cât şi pe anuri, iar Pioris a plâns de fericire aduncând astfel primele picături de ploaie.
Şi au văzut că ploaia este bună, că răcoreşte pământul, iar iarba creşte mai repede şi mult mai frumoasă. Pioris a plâns, de atunci, de multe ori lăsându-şi sentimentele de fericire să se îmbine cu lacrimile albastre şi să se contopească cu pământul pur. Văzând că asta îi ocupă tot timpul a chemat-o pe Ĥynona la el şi i-a spus:
– Iubeşte ceea ce au creat cei dintâi născuţi dintre misivi, iubeşte şi nu contesta. Priveşte măreţia celor două locuri de pe pământ, deja create, şi plângi astfel încât să le oferi lacrimile dulci de ploaie, ploaie caldă şi binevoitoare. Bucură-te alături de ceilalţi şi lasă-ţi sentimentele să învăluiască creaţia.
Anura s-a supus şi de atunci a învăţat să se bucure de creaţie şi să-şi lase sentimentele să se învăluiască cu natura cea frumos conturată.
Bucurându-se de frumuseţea pe care a creat-o Clioris a numit această parte de pământ, Niorana şi pe cel ce a creat-o şi urmaşii ce aveau să ia naştere i-a numit niorani.
Va continua, dupa ziua de 15 😉