Bine, vă spun…

Între studiul la Opus Dei şi denumirile vechi ale oraşelor diferitelor ţări, ca să nu mai spun de războaie, mai ales de ăla din Bosnia, cu evrei şi nebunii, nu mai scriu 😆 Ce tare, nu? Păi nu mai pot pentru că am nevoie de foartă multă documentaţie încă de la început. Cel mai greu mă descurc la puştile cu lunetă. Puii mei, găsesc numai porcării, iar eroina mea e o tipă la modă, plus că e telepată, plus că vrea să salveze Vaticanul, pe Papa, pe mama lu’ Papa şi pe încă una de e… nu ştiu exact ce e.

Dacă mă întrebaţi cum stau cu studiul asupra telepaţilor, păi bine, merci. Acolo chiar e mişto şi cică sunt laboratoare secrete în care sunt chinuiţi bine oamenii care îşi pot folosi mai mult de zece la sută din creier, că până la urmă despre asta e vorba.

Dar nu numai studiul pe problemele mai sus amintite mă încurcă în procesul scrisului, ci şi faptul că mă tot apuc de citit alte alea. Noroc că le termin într-o zi oricât de nasoală ar fi treaba. Adică adio TV, adio fragi şi mure, doar la Grande Fratello n-am renunţat, dar citesc în timp ce ascult sau scriu despre draci bălţaţi. Adică scriu de mână, am umplut un caiet A4 cu tot felul de date despre Opus Dei şi o să încep să-l umplu şi pe celălalt cu date geografice. La ce îmi trebuie? Păi nu la sexul între femei, asta e clar, ci la ceva mult mai elaborat. Dar asta veţi afla voi cam pe la anu’. Şi oricum, dacă termin cartea asta până-n martie sunt tare, dar parcă mi-aş mai lua o lună în plus dacă nu se supără nimeni.

Între timp, că de fapt asta voiam să spun şi am dat în bălării, am citit Geneza despre care puteţi afla aici. Am terminat şi volumul zece din Amber despre care puteţi citi tot aici şi… Cel mai tare… Am văzut că pe aici intră multe mămici cu copii destul de micuţi, aşa că am şi pentru ei o carte frumuşică cu un detectiv cam anormal. Asta îmi place pentru că poţi obişnui copilul de mic cu literatura poliţistă. Chiar drăguţ.

Mda, probabil că azi voi continua cu Bosnia, hai că am umplut Clubul ăla, nu poate nimeni să spună că nu are de unde se documenta. Da, da, voi citi şi continuarea Privighetorii, dar nu chiar acum că am obosit al dracului de rău. În plus, Bogdan m-a agitat azi pentru o jumătate de viaţă. Să mor dacă nu e nasol cu tritonicii ăştia. Când uită de tine, când te bagă în priză şi îţi fură cinci ani din viaţă.

Da, sunt calmă, cel puţin asta îmi tot repet de o jumătate de oră.

Reclame

De citit tot nu mă las

Trebuie să vă spun că nu mai ştiu nici eu ce gen citesc. Când am plecat la Satu Mare, în sala de aşteptare şi în avion, am reuşit să dau gata cei „Nouă prinţi din Amber”. Sigur, abia aşteptam să citesc continuarea, mai ales că am toate cele zece cărţi ale seriei, dar mno. M-am luat cu „Indicii anatomice”. A fost o surpriză chiar şi pentru mine că am reuşit să o citesc. Nu vă mint, nu prea mai am chef să-mi citesc propriile cărţi după ce trec prin manuscris de câteva ori. Dar asta mi-a plăcut 😀 Parcă n-aş fi scris-o eu. Doamneeee, înnebunesc!

Acum citesc… da, citesc, teribilă cartea asta. Cum ce carte? „Esenţa răului”, evident. Diabolică de-a dreptul, fără a recurge la imagini scarry. Dacă o veţi citi.. bine, te învaţă cum să-ţi omori soţul sau soţia fără să îşi dea nimeni seama. Credeţi-mă, în România nu s-ar prinde nici dracu’. Garantez!

De asemenea, trebuie să vă anunţ, pe voi, iubitorii de vampiri, că a mai apărut o carte din seria „Vampirii sudului” şi anume „Categoric moartă”. Dap, am aflat şi eu întâmplător, căutând de nebună Shakespeare. Ăştia în librării nu au decât poveşti după operele lui, nu şi piesele de teatru. Iar la mama ajung mai greu să-i fur cartea 😀

După „Esenţa răului” oi mai apuca şi eu să mă delectez cu Amberul sau, de ce nu, cu Larsson, că n-am apucat să citesc şi cel de-al doilea roman. Deja îmi e groază când văd câte cărţi mă aşteaptă şi eu pierd timpul. Ei bine, o fi timp pentru toate, dacă nu, nu. Şi, ca drept dovadă că sunt nebună, azi mi-am mai luat vreo zece cărţi.

Aaa, azi, în librăria din centru, nu Eminescu, Casa cărţii, am văzut un stand mişto al Tritonicului, rotativ. Toate cărţile lor sunt acolo. Mişto.

Zilele astea nu am prea multe de spus, aşa că vă las să citiţi, poate descoperiţi ceva interesant şi îmi semnalaţi şi mie.