O zi

Trecem repede în revistă câteva lucruri. M-am trezit şi azi, spre surprinderea mea. Uneori sunt sigură că nu o s-o mai fac, la ce coşmaruri am. Din ce în ce mai sfiorante. Dar deh, asta-i viaţa, te sfiorezi şi gata. Că nu ai de ales. Din pat, direct în maşină. Din maşină, direct la cafea. La cafea cu un prieten. Azi e ziua soţiei lui. Pe ea o cunosc destul de puţin, dar, din câte o ştiu, e foarte de treabă şi modestă. În plus, e învăţătoare. Mă rog, va fi. De aia nu o ştiu prea bine, pentru că ea e altfel. A stat tot anul şi a învăţat ca nebuna pe câmpii. Noi ieşeam cu el, cu soţul, dar ea nu venea, pentru că voia să arate că examenul ăla pe care-l dau profesorii, poate fi luat şi pe corecte şi cu notă mare. Aşa că a învăţat.
„Nu vrea, mă, nici de nebună să dea o sută de euro”, se plângea soţul ei. „Că ea învaţă, că ea ştie, şi parcă văd că trec toţi proştii cu pile, iar ea nu”. Şi iată, ea a trecut. Or fi făcut-o şi ăia cu pile, dar ea a luat zece şi va fi învăţătoare de la educatoare. La anul vrea să meargă mai departe, tinde spre a fi profesoară şi pentru asta munceşte din greu, ce să facă, nu are de ales. Aşa că tot cu el ne vom petrece anumite momente, pentru că ea învaţă.
Cum merita, am fost să-i caut un cadou. Sigur, l-am găsit. Nu sunt sigură că i se potriveşte, doar v-am spus, nu o ştiu foarte bine, dar eu sper să-i placă. Aşa că mă pregătesc de un mini chef. Aşa, bătrânesc, la restaurant. Mai povestim, mai râdem, ne mai destindem. Chestii normale, ca între prieteni. Ne vom cunoaşte mai bine, că şi asta contează. Nu cu el, cu ea. Aşa că de la ora nouă am umblat ca nebuna. Desigur, dacă nu ar fi aceeaşi circulaţie, adică bară la bară, poate că aş fi terminat mai repede, dar acum asta este. Şi cu toate că mor de somn, abia aştept să mă întâlnesc cu ei. Ori nu prea am mai ieşit eu de multişor din casă, ori se întâmplă ceva. Şi ziceam că n-am prieteni. Am, dar sunt bărbaţi, ăştia n-au răbdare să stea cu mine la cafele 😀

Doi lei adevarati

Să fiu eu prima, mai cu moţ. Na, nu oi fi chiar prima, dar mai cu moţ sigur sunt.
Mâine şi poimâine e ziua unor oameni dragi mie. Foarte dragi. Doi lei adevăraţi. Doi lei care ştiu ce vor de la viaţă. Doi lei care pot merge cu capul sus şi pot fi mândri – chiar sunt – de ceea ce sunt. – Victor, meritul tău e doar la Vlăduţ 😀 –.
Mâine e ziua Vlăduţului. Un copil cu o educaţie aleasă. Vă jur! Spuneţi-mi mie, ce copil după două ore de stat nu trage de mumă-sa să plece? Vlăduţ. Cu toate că era plictisit de moarte, nu a zis nici o dată că ar vrea să plece. Un copil deştept, moştenindu-şi ambii părinţi şi de o modestie cum rar întâlneşti. Îmi pare rău că nu apuc să-i văd pe sărbătoriţi zilele astea. Eu aş putea, dar ei au treabă. Ce treabă? Vor spune ei, că asta nu e treaba mea.
Poimâine e ziua Manei, o femeie adevărată. Ştiu, au fost momente în care eu, eu, repet, am făcut-o să se îndoaie de mine. Niciodată nu mi-am cerut scuze public pentru că o dată i-am adus o mare durere. Nu, nu i-am cerut. Acum am posibilitate de-a o face. Nu ştiu dacă este un cadou. Mi-am cerut iertare între patru ochi, dar nu am făcut-o niciodată în faţa celorlalţi. Da, încă mă simt oarecum prost pentru toată povestea aia. Dar Mana a trecut peste. Sau, sper eu că, a făcut-o. M-am simţit apropiată de ea din multe puncte de vedere. Acum nu am să le enumăr. Nu am să spun tot ce am simţit eu vis-a-vis de ea. Sunt sentimentele mele şi, din câte ştiu eu, uneori nu e tocmai bine să le pui pe tava poporului. Păi nu? Păi da 😛
 
Vreau să le urez şi eu celor doi sărbătoriţi toate cele bune. La mulţi, mulţi, mulţi ani! Să fie fericiţi şi să aibă viaţă lungă! Şi un concediu de vis, pentru că îl merită. – Nu, Victor, nu zic că tu nu-l meriţi, dar acum ei sunt sărbătoriţii 😀 –. Îmi e drag de voi. Şi cine ştie, poate într-o zi vom avea mai mult timp să ne cunoaştem. Să ne explorăm părţile bune şi pe cele rele. Eu încă aştept 😉
 
Şi cadourile, momentan doar virtuale:
 

 

  – Pentru Vlad

Pentru Mana

Update: Cu scuzele de rigoare: maine e ziua Manei si sambata a Vladutului, dar e tot aia 😛

P.S: La multi ani, Maria! Sa fii fericita si ziua asta minunata sa-ti aduca numai si numai bucurii!!!!

La mulţi ani, Tonomatule!

Da, da, am vrut să fiu prima. Prima, prima, dar am o bănuială că nu am fost chiar prima. Trecem peste. Melodia preferată nu am mai găsit-o, dar e bună şi asta. Merge cu mult, alb, rece şi sec 😀
Cuvinte prea multe nu am la mine, le-am uitat pe undeva. Îţi doresc să umpli tonomatul cu ieuro, dar, de data asta, cu cadouri. Tot un fel de mită, dar mai permisivă, nu se percepe impozit pe ea. Şi de te-or filma de la DNA, nu le spune că Mazda aia e de la mine 😉
Dar ce e mai frumos decât să te bucuri alături de cei dragi? Să vă iubiţi mult şi să fiţi fericiţi. Orice ţi-aş ura, sigur ţi-au mai urat şi alţii. Aşa că rămân la un simplu „La multi ani!”. Şi să ne încânţi în continuare cu înţelepciunile tale. Să fi alături de familia ta până la adânci bătrâneţi şi să vă iubiţi la fel de mult. Normal, şi multă sănătate. Apoi le-oi duce tu pe toate. Să ne trăieşti!!!