A fost frumos. A fost greu. A fost superb, dar am rămas şi cu un gol. Golul se numeşte Iulia, ştie ea de ce, nu o să dezvolt acum. Dar o să-mi fie atât de dor de ea…
Şi da, am avut un tur de forţă majoră. Două zile, trei oraşe.
Am pornit ca echipa Crimescene – Doamne, superbă echipă, n-aş da-o pe Ivona Boitan pe nimic, ca să ne fie clar -. Echipă superbă spuneam: Ivona, George Arion, Bogdan Hrib şi eu mai la coadă. Şi am început cu Târgu Mureş, oraşul în care a copilărit Ivona. – Vlad poate confirma -. Apoi am mers spre Dej pentru a lansa o carte din colecţia Lit şi anume „Zilele mele cu Renata”. Pot spune că Alexandru Petria a avut succes, dar mă pot lăuda puţin şi eu cu succesul. E ciudat cum la alte lansari dai şi tu autografe, mai ales când e vorba de Primar şi Viceprimar. Hi, hi, hi, cred că mă vor urî tare. Pe mine ca pe mine, dar pe domnii Ciutacu şi Bădin… dar iar nu dezvolt, vă prindeţi singuri cum e cu sucul de portocale.
Din Dej, încărcaţi cu alţi doi pasageri, respectiv Petria şi soţia, pornirăm noi spre Cluj unde ne-a întâmpinat killer-ul şef… Andreiiiiiiiiii Crivăţ. Ştiţi care e problema? Mai nebună eu că l-am lăsat să-mi arate beciurile ale ciudate. Vă daţi seama? Era şi Bogdan prin jur, dar până se prindea el hop, asasinul îşi făcea treaba. Dar iată că au scăpat toţi cu bine de data asta. Mi-a fost cam teama cu asasinul lângă noi, dar măcar eu cu Bogdan am fost înarmaţi şi pregătiţi să tragem în tot ceea ce e suspect.
Cred că nu greşesc spunând că evenimentul din Cluj a fost unul extrem de reuşit. Oamenii au pus întrebări, au fost curioşi. Unii citiseră Indiciile, alţii cărţile lui George Arion sau ale lui Bogdan. Sigur, Ivona e proaspătă, proaspătă în crime, aşa că n-ar fi avut timp să citească, dar ştiu eu că se vor îndrăgosti de Dada 😉
Am fost sechestraţi în Pub vreo două ore şi un pic. Ce îşi poate dori mai mult un autor? Iar Crivăţ este excepţional. Eu n-am întâlnit om mai sufletist. Şi tocmai pe el m-am trezit să-l fac asasin 😀
Clujul lui 04-05-2010 cu siguranţă va rămâne una dintre cele mai frumoase amintiri ever. Şi nu numai pentru mine, ci pentru noi toţi. Cred că şi Petria e de acord că a fost cu noi acolo. Da, încă o dată se dovedeşte că la Ardeal e rost de amintiri pentru o viaţă.
Şi dacă tot vă spuneam de echipă… Doamne, ce mândră sunt de echipa asta crime. Ce oameni, ce caractere, ce valori. V-am spus că o ador pe Ivona? Recunosc fără nici un interes ascuns sau alte cele că după Lucia Verona (ca autori de sex feminin vorbind), Ivona Boitan m-a cucerit definitiv şi irevocabil. Am mai spus cât sunt de mândră? 😀 Ei bine, acum o vreau şi pe Lucia în echipa Crime, aşadar la treabă doamnă, vreau carte poliţistă până anul ce vine. E păcat de noi, tare bine ne stă împreună. Dar chiar ne stă bine…
Bine, bine, tac. Ba nu. Vă las cu nişte poze, din păcate momentan aparatul meu are o problemă şi nu le pot descărca pe cele de la Dej, dar mâine vor fi ok. Nici cele de la Cluj n-au putut fi descărcate momentan, noroc cu prietenul lui Crivăţ care ne-a făcut câteva fotografii. Dar o să revin cu poze atât aici cât şi pe facebook (pe face mai multe, clar).
Iar despre Vlad din TG Mureş… eheee, eu ştiam că e un special, dar după lansare profesoara lui de franceză mi l-a lăudat atât de tare că sunt mândră, mândră, mândră că îmi citeşte cărţile. V-am spus că încă mai există tineri excepţionali, iar el face parte din acea categorie. Vlad, să nu te dai bătut. Urmează-ţi toate visele şi rămâi cel mai bun ca şi până acum.
Tur de forţă, da. Obositor în draci, da, dar şi superb. Şi ce amintiri… A, da, eu tăceam 😛
Doamne, e „Zilele mele cu Renata”. Nu, Doamne fereşte, nu e cu sex. Renata e un fel de călugăriţă. Nimeni nu face sex cu ea, doar că ea face sex cu toată lumea 😀
Da, proiectul inedit al lui Alexandru Petria apare. Şi unde dacă nu la Tritonic? Adică, serios acum, cine ar fi avut tupeu să scoată o carte despre viaţa monahală dacă nu nişte nebuni? 😀 Dar ştiţi ce e mişto, că e o carte chiar foarte bine scrisă. Chiar foarte, foarte, foarte mişto. Desigur, nu o recomandăm celor sub 18 ani (asta e mai mult pentru părinţi), dar dacă cumva sunt curioşi, îi rog să o citească cu fereală să nu se prindă ăi mai mari din preajma lor că am impresia că eu mi-o voi lua.
Aşadar, dragi tovarăşi şi prieteni, am onoarea de-a vă prezenta „Zilele mele cu Renata” de Alexandru Petria. Foarte curând o veţi putea ţine în mână. Sunt aşa mândră de el 😀 Şi de Renata, fireşte 😉
Păi doar nu credeţi că nu scriu. Ba scriu. Când vrei să fugi de realitate ce poţi face mai bine? Te bagi în sufletul unor personaje şi gata. Ai scăpat. Cel puţin eu tot am cum scăpa. Alţii nu sunt la fel de norocoşi. Şi pentru că acum sunt în pielea propriului personaj pentru vreo zece minute, m-am gândit să vă povestesc, dar înainte de asta, trebuie să anunţ că din pricină de cădere de tensiune Club de Carte, din păcate, a pierdut câteva postări. De recuperat nu se mai pot, aşa că promit că în weekend-ul ăsta le voi rescrie. Asta este. Se mai întâmplă!
Sfârşitul ăsta de lună, dar şi începutul celeilalte se anunţă a fi unul aglomerat.
Încep cu un debutant: Oana Duşmănescu care apare, nu ea, cartea, în colecţia Caşmir cu „Urechile pisicii Olga”. Dar vom mai vorbi când vom avea mai multe date. Eventual şi o copertă. O găsiţi pe facebook. Şi urechile şi pe Oana 😉
Alexandru Petria apare şi el cu un roman ceva mai deocheat „Zilele mele cu Renata”. Cred că la începutul lunii viitoare din câte am prins pe surse. Vom vedea şi vom analiza la momentul propice.
Eh, surpriza şi vampirii a doi străinezi, o veţi avea în vară. No, nu vă spun cât am tras. Vă spun eu zilele astea mai mult 😉
Dar cea mai mare surpriză şi cea mai mare bucurie a mea ţine de Luciaaaaaaaaaa Verona. Da, cartea Luciei „Labirint obligatoriu” o să apară, cred că în acelaşi timp cu „Parfumul…”. Lucia nu e nici la debut, nici la altceva. Este unul dintre marii noştri autori şi dramaturgi. Aşa că trebuie să-mi înţelegeţi bucuria. Mă bucur că Lucia a venit cu o carte întreagă la Tritonic, pentru că nu e prima ei apariţie aici. Dacă vă amintiţi de „Domnul deputat se prăbuşeşte”… ei, da, şi Lucia a contribuit cu un text alături de alţi mari autori ai noştri. În fine, în cartea aia au fost numai autori mari. Aşadar să ne pregătim şi s-o primim pe Lucia la Tritonic. ( Nu de alta, dar facem dublă lansare şi dacă nu zic de bine stau la uşă 😀 ). Dar despre asta vorbim imediat ce ni se oferă o copertă.
Alooooooo, Tritonic. Vrem copertă la cartea Luciei. Repede! Repede!
Şi acum mă întorc la Anastasia (momentan o scriu tot aşa, chiar dacă în realitate Stelian Munteanu i-a pus şpe mii de s-uri) sau nu la Anastasia?! Eheee….
Oana Stoica Mujea 