Aducere aminte

În urmă cu vreun an citeam o carte despre „Relaţii adictive”, carte, pe care, probabil că am dat-o, pentru că n o mai găsesc. La câteva luni după ce am citit-o eu, vorbea Mana desprea ea.

Acum, după atâta timp, cartea aia – Dumnezeu ştie de ce – îmi urlă în cap. Pot să văd capitole şi pasaje întregi. Să nu mă întrebaţi de ce, dar pot. Nu îmi amintesc aproape niciodată, după atâta timp, atât de clar o carte. De obicei, trebuie să notez pasaje sau idei pentru a-mi reaminti ce trebuie. Iată, din cartea asta n-am notat nimic, dar îmi trece prin faţa ochilor.

Poate că era vremea să văd din nou dincolo de perdeaua de fum. Adictivitatea pare să fie la tot pasul în viaţa omului, şi aici nu mă refer neapărat la relaţii amoroase.

Oricum, îmi dau seama, iar şi iar, că ideea de libertate a persoanei nu e prea bine implementată. Nu ştim să le oferim celorlalţi liberatea. De multe ori nu ne-o oferim nici nouă.

Şi acum, punând cap la cap amintirea asta cu cea a lui Osho, îmi aduc aminte altceva: un om nu îi aparţine altui om. Oare câţi pricep? Sau câţi vor să priceapă? Rămâne obiect de studiu, asta e clar.