Hai că încep să mă prind cum funcţionează Universul
Avem un Univers. Zau că-l avem, e ştiinţific dovedit. Fizica cuantică zice că el ştie ce ne trebuie, asta în cazul în care noi nu mai ştim. Eu cu Universul meu m-am cam certat zilele astea, săptămânile adică. Ba chiar am fost în competiţie, eu cu Universul. Fiecare vrând să-i arate celuilalt că e mai bun. Dar problema e că n-ai cum te pune cu el. Dacă Universul îţi spune că drumul tău e în felul ăla şi doar în ăla, păi n-ai cum frate.
Povestea e atât de lungă că aş putea scrie un thriller cu continuare cu tot. Cred că pe alocuri ar fi şi haioasă, dar… nu povestea ne interesează.
Important e că atunci când ai impresia că nu te mai poţi ridica, vin oameni şi trag de tine. Îţi mai dau o speranţă, o palmă, un pumn, iar o speranţă, dar ei fac tot posibilul să-ţi arate şi partea cealaltă a monedei. Aia pe care nu vrei, singur, să deschizi ochii şi s-o vezi. Când începi să o vezi, să o accepţi, te trezeşti că eşti băgat într-o mulţime de proiecte. Scuturi capul puternic şi te întrebi când ţi s-a întâmplat, că tu ai cam fost vai de tine şi abia de ai reînvăţat primii paşi. Şi acum, dintr-o dată, te trezeşti alergând. Şi pe bani. Şi nu puţini. Şi stai să te gândeşti de ce? Adică de ce îi meriţi, ce ai făcut pentru a intra în proiectele alea. Pentru că, aşa cum spuneam, nu prea ai ştiut de capul tău. Adică, nejudecînd deloc am ajuns să fiu băgată până-n gât în chestii. Mă scarpin în vârful capului, că aşa mă gândesc eu, şi iar mă întreb. Frate, cum am ajuns să am mâine un interviu aşa important. Bine, ştiu cum, datorită Ivonei, dar nu-i mulţumesc public că şi-o ia în cap 😀 Doar că na, c-o fi bine, c-o fi rău, doar simplul gând m-a scos din mocirlă. Ceea ce îmi dă entuziasm sporit pentru celelalte două proiecte în care tot eram implicată, dar nu le conştientizam prea bine.
Aşa că eu am impresia că Universul mi-a tot dat şuturi pentru a-mi arăta drumul. Şi pentru a-mi spune că pot. Nu să merg, să fug. Vedeţi?, de aia îmi place mie fizica cuantică, pentru că e reală şi funcţionează. Bine, asta când îţi dai seama şi ai deschis ochii. Da, şi mai e şi partea cu fugitul. Doar e important să realizezi că Universul ţi-a trimis oamenii potriviţi la momentul potrivit. V-am mai spus, nu există coincidenţă. Orice om pe care-l întâlneşti în viaţă are să-ţi transmită ceva. Da?
28 comentarii la “Hai că încep să mă prind cum funcţionează Universul”
Dacă mai pui și câteva kile pe tine… 🙂
Mana, om ma fac, stiu 😛 Poate dai o ciorba saptamana viitoare 😀
Da, nu cred în coincidențe. Mă bucur că ți-ai mai revenit, măcar puțin. Felicitări pt interviu (sau cum să zic?) și succes la proiecte. Știu cum e cu șuturile în fund 😆
Ada, felicitarile, masa si dansul dupa interviu, sa vedem mai intai ce iese 😉
Bene. Da unde interviu? Să știu și eu 🙂
Ada, nu interviu din ala, ci pentru job. Lasa ca o sa stii la momentul potrivit. Ho, incet 😀
Bine, gata. Am crezut că interviu de radio, tv sau alte din astea. Dacă e așa, aștept. Știi că am răbdare. Știi, nu? Atunci succesuri 🙂
Multam, multam 🙂
Sigur că da! 😀
pai da, tu esti ceea ce ai mancat, trait, invatat etc
Insa, in acelasi timp, esti-desi formularea e adaptata doar pentru situatia asta-ceea ce ai intalnit si ceea ce ai lasat in urma…Esti influentata de orice lucru sau persoana, fie ca iti dai seama, fie ca nu…
sanatate…
Mana, pai daca te lasi asa usor, promit sa ajung la 42 😀 Deci saptamana viitoare avem intalnire 😛
Achilianu, exact.
Deci, succes, succes!!! Nici eu nu cred in coincidente :P! Sper sa ne intalnim la Gaudeamus, sa mai vorbim…
Baftă la interviu! Sper că nu va fi un job care să te împiedice să scrii.
Cum 42? Că dau o ciorbă, nu o apă plată cu lămâie! :))
Cuantica asta e o bautura? Si daca da, e aperitiv sau digestiv?
@Geocer; In cazul Oanei, la kilogramele ei, e fel principal.
Oana, ma bucur din suflet ca ti-ai gasit ocupatie. Si eu mi-am revenit cand m-am angajat. Ocupatia, alta decat cea care te atrage mai tare, poate fi un medicament bun pt un timp.
Bafta multa de tot.
Dacă mai pui și câteva kile pe tine… 🙂
Mana, om ma fac, stiu 😛 Poate dai o ciorba saptamana viitoare 😀
Da, nu cred în coincidențe. Mă bucur că ți-ai mai revenit, măcar puțin. Felicitări pt interviu (sau cum să zic?) și succes la proiecte. Știu cum e cu șuturile în fund 😆
Ada, felicitarile, masa si dansul dupa interviu, sa vedem mai intai ce iese 😉
Bene. Da unde interviu? Să știu și eu 🙂
Ada, nu interviu din ala, ci pentru job. Lasa ca o sa stii la momentul potrivit. Ho, incet 😀
Bine, gata. Am crezut că interviu de radio, tv sau alte din astea. Dacă e așa, aștept. Știi că am răbdare. Știi, nu? Atunci succesuri 🙂
Multam, multam 🙂
Sigur că da! 😀
pai da, tu esti ceea ce ai mancat, trait, invatat etc
Insa, in acelasi timp, esti-desi formularea e adaptata doar pentru situatia asta-ceea ce ai intalnit si ceea ce ai lasat in urma…Esti influentata de orice lucru sau persoana, fie ca iti dai seama, fie ca nu…
sanatate…
Mana, pai daca te lasi asa usor, promit sa ajung la 42 😀 Deci saptamana viitoare avem intalnire 😛
Achilianu, exact.
Deci, succes, succes!!! Nici eu nu cred in coincidente :P! Sper sa ne intalnim la Gaudeamus, sa mai vorbim…
Baftă la interviu! Sper că nu va fi un job care să te împiedice să scrii.
Cum 42? Că dau o ciorbă, nu o apă plată cu lămâie! :))
Pingback: Fapta bună | Ioan Usca
Cuantica asta e o bautura? Si daca da, e aperitiv sau digestiv?
@Geocer; In cazul Oanei, la kilogramele ei, e fel principal.
Oana, ma bucur din suflet ca ti-ai gasit ocupatie. Si eu mi-am revenit cand m-am angajat. Ocupatia, alta decat cea care te atrage mai tare, poate fi un medicament bun pt un timp.
Bafta multa de tot.
Iti urez sa gasesti gaura de vierme potrivita!
Pingback: Dexign: noul site, la inaugurare. Design de brand « Mirela Pete. Blog
ma duc si eu sa ma angajez, dar nu vor aia de la dilema specialist in fizica necuantica _))
ne bucuram pentru oana.
smenarii din ph
Eu încă nu m-am prins cum funcţionează Universul…
In sfarsit te-ai prins. Era si cazul.
Max, eu da, tu mai ai drum lung sa te prinzi.
Posibil dar oricum eu nu contez asa ca important era sa te prinzi tu.
Da, cum spui tu.
oana, ma bucur ca ai inteles treaba asta, eu unul ink nu
Frumos.
Hmm, Universul!…. l-ai rebotezat pe Dumnezeu, bună treabă! 🙂