Brrr….

Sunt foarte, foarte întoarsă pe dos, din foarte, foarte multe puncte de vedere. Aşa că n-am chef de frecuşi de icre. Şi pentru asta vă las cu nişte sâni mari, care fac parte dintr-un text minuscul din Sărutul Morţii.

Iertare, dar deja am o săptămână de nervi intenşi. Parcă toate se sparg în capul meu şi nu vreau să zbier pe blog, de fapt, nu vreau să zbier deloc.

Şi dacă textul vă enervează, atunci citiţi aici, aici şi aici. Poate găsiţi ceva pe placul vostru. E pentru toate gusturile şi toate vârstele.

 

„Mă văd pe mine cu ochii minţii, intrând în camera ei de la etajul şapte. Era înghesuită ca toate camerele asasinilor, dar a ei părea mai luminoasă. Niciodată n-am înţeles cum a proiectat acel dulap care se agăţa pe perete, se făcea pat, măsuţă de cafea sau chiar o masă ceva mai mare unde se putea mânca. Era cea mai ordonată fiinţă pe care am cunoscut-o vreodată. Atunci stătea în faţa ferestrei pe care o rază de soare, rece, o mângâia duios. Era doar în bikini, lăsându-şi sânii mari, fermi, să capteze răceala soarelui. Avea ochii închişi, iar părul blond îi acoperea sfârcurile.

O văzusem de multe ori aşa înaintea unei misiuni. Stând acolo aproape goală, cu trupul cărnos, bine făcut, puternic şi totuşi mlădios. Am dorit-o din prima clipă. Motivele fiind multiple. Semăna cu mama. Nu că mi-aş fi dorit vreodată să fac sex cu mama, doar că întotdeauna mi-a plăcut să-i ating pielea moale, să o mângâi, să o dezmierd. Iar ea îmi amintea toate astea, în plus, adusese sexualitatea. Acel sentiment ce te gâdilă din capul pieptului până în sex. Transpirasem. Pistolul mi-a căzut din mână, iar ea a tresărit. O clipă am crezut că mă va prinde în braţele ei, că mă va săruta, că mă va mângâia, că mă va ridica în al nouălea cer. Dar, pentru prima oară, ea mi-a cerut să plec. Şi fără a mă întoarce să-mi iau pistolul, fără a privi în stânga sau în dreapta, am pornit pe hol cu paşi apăsaţi, dar deloc hotărâţi. Am ajuns la lift şi-am tras aer în piept. M-am întors pe călcâie şi am luat-o la fugă.

Uşa camerei ei era deschisă, iar ea, aplecată, deasupra pistolului pe care-l lăsasem să-mi scape. L-a ridicat şi fără să mă privească mi l-a întins. Dar eu am închis uşa. Am trântit-o. Lăsând sunetul ăla infernal să-mi bubuie în urechi. Doar că abia târziu mi-am amintit de el. Un sunet ca o bombă cu ceas abia declanşată.

Mi-am înfipt mâinile în chipul ei şi am sărutat-o. Ea nu s-a opus. Şi-a lipit trupul de-al meu şi pe lângă buze şi sânii noştri s-au întâlnit.”