E sărbătoare (bine, e mâine, dar ţinând cont că i-am spus „la mulţi ani” cu o lună înainte, ce mai contează câteva ore?). O masă lungă se pune în curte. Mâncare, tort şi băutură. Iar menestrelul, bietul, începe a-şi cânta balada (Numai Boccaccio e de vină, o să ajung să vorbesc în terţete 😀 ). Şi zice el:
„ A fost odată, în lumea lată
Cel mai iubit şi tânăr tată”
…..
Şi-o ţine aşa o noapte întreagă.
La mulţi ani, tata Borgo! Sănătate cât cuprinde şi bucurii din partea celor dragi. La petrecere om fi şi noi, măcar cu inima şi gândul. Să ne trăieşti!