Aşadar, nu îmi pasă că am scris un cuvânt greşit. Nu îmi pasă nici de suferinţa din lume. Nici de criză, nici de politicieni. În plus, la agonia mea, se mai pune şi netul care nu merge mai mult de două minute până se hotărăşte să pice iar. Cred că azi nu îmi pasă nici dacă s-o gândi cerul să cadă pe mine. Atâta timp cât nu îmi pasă, nu îmi pasă. Şi dacă netul tot nu îmi merge, mi-am închis şi telefonul pentru a putea muri în linişte. Dacă vreţi să faceţi gălăgie, cred că pe strada paralelă cu a mea se poate manifesta cine doreşte. Pe strada mea vreau linişte. Că de-o fi să-mi cânte îngerii, să îi aud. Ăăă… nici nu cred că mai am altceva de spus. Dacă mă voi trezi la viaţă, voi grăi mâine, dacă nu, nu.
Am terminat cu Reginele I, dar pentru a afla povestea lor citiţi aici.
Acum că m-am liniştit cu reginele, cu întreaga cartea, adică ambele volume, îmi pot continua liniştită povestea poliţistă. Ştiţi voi, cea cu personaje reale: Crina şi Bogdan. Am şi un titlul, cred. Nu ştiu dacă e definitiv, dar, cu siguranţă e un titlu: „Indicii anatomice”. Pentru moment cred că e un titlu bun, dacă îmi vine vreo altă idee pe parcurs, vă spun eu.
Trebuie să vă spun că roşcata a început să se poarte ca un adevărat detectiv în carte. Bogdan încearcă să se înţeleagă cu Iolanda – detectiva, personajul principal ce suferă de agorafobie (agorafobia – teama de spatii largi;). Din păcate nici Crina nu se înţelege prea bine cu Iolanda sau Lala, aşa cum îi spun apropiaţii. Dar rămâne de văzut dacă între cele două personaje feminine se va crea o legătură.
Ei bine, ar trebui să vă spun câte ceva despre Iolanda. Da, Lala este un personaj diferit. Gândiţi-vă doar că voi aţi fi nevoiţi să rezolvaţi o crimă, fără să puteţi ieşi din casă, bazându-vă pe ochii celorlalţi şi pe poveştile lor. Lala, de asemenea, având o viaţă închisă, este o tipă destul de rece, ironică, uneori cu adevărat răutăcioasă. Desigur, personajul trece prin mai multe drame. Drame sufleteşti care o însoţesc încă din primii ani ai copilăriei până în prezent. Fiecare sentiment al personajului principal este plin de încărcătură.
Dacă Iolanda va reuşi sau nu să rezolve atât cazul din pricina căruia a ajuns agorafoba, cât şi cazul prezent, rămâne de văzut. Oricum, greul e pe Crina, cel puţin în ceea ce priveşte cazul recent, aşa că… ei bine, puteţi să citiţi până una alta „Colecţionarul de oase”, asta pentru a înţelege mai bine anumite pasaje din carte.
În cartea asta vor fi multe lucruri reale despre personajele reale, desigur. Numai cei care îi cunosc cu adevărat pe cei doi protagonişti îşi vor da seama, care sunt lucrurile reale şi care sunt cele imaginate. Hehe, da, vor fi chestii cu adevărat explozive 😆 Cred că mulţi dintre cititori vor fi curioşi să-şi dea seama de partea reală. Până la urmă va fi şi amuzant, pentru că voi da naştere multor presupuneri şi bârfe. Mai ales în ceea ce îl priveşte pe Bogdan. Mamă, mamă câte bârfe vor fi şi ce mă voi mai distra.
Şi nu, nu vă voi spune decât pe patul de moarte adevărul. Sau voi lăsa un testament spre publicul larg 😀
Ei, acum să vedem cum acceptă cititorii provocarea… tam, tam. Oh, da, am uita, mă duc la scris. Ciaooo!!!
Oana Stoica Mujea 