Turist in propriul oras

   (Asa arata si cea pe care merg, dar a lor e mai curata) 😀

Ce săptămână minunată o sa am. Uhh, abia o aşteptam. Dus de colo, colo. Exact ce îmi doream. Chiar nu ştiam cum să cer o săptămână plină de nervi. Acum m-am liniştit, o s-o am din plin. Unde mai punem că trebuie să fac şi stocul de mită pentru Vania. Dar asta îmi face plăcere.

Acum să vă spun povestea duminici.

De obicei, adică în mare parte, ies în oraş cu Xreder. La modul următor: Fiecare în maşina lui, el înainte, eu după el. El zburdă, zburd şi el. Dacă se bagă în instersecţii, vă daţi seama, bară la bară în spatele lui, să nu cumva să-l ratez. Cam aşa a mers condusul meu de una singură prin oraş. Normal, singură am mai mers, dar doar prin preajma casei. Noroc cu asta. Acum ştiu şi eu fiecare străduţă din cartierul meu. Am mai mers şi până la barieră şi înapoi. Că nu e chiar aşa departe. Şi până la Mall şi înapoi. Ăsta e mai departe, dar am învăţat eu drumul 😀

Azi, ieri, mă rog, duminică după amiază, singură fiind, zic să mă duc până la mama. Ce sa fac, să iau taxi sau să iau maşina? Ţinând cont că Xreder nu era cu mine să am după cine mă lua, persepctiva mi se părea cam sumbră. Aşa că mă aşez cuminte pe canapea şi încep să fac o schiţă. Trebuie să ştiţi că în Piteşti există cel puţin zece variante de-a ajunge într-un loc. Aşa că, normal, trebuia să o aleg pe cea mai practică pentru mine. Nu neapărat şi cea mai scurtă. Aşa că încep calcule. Ies pe colo, nu pe colo. Că pe partea ailaltă e treaba cu pornirea din pantă, de parcă nu aş mai fi făcut-o, dar în fine, ajung la concluzia că prefer intersecţia şi sensul ei giratoriu. Aşa că îmi repet: „vezi că până în intersecţia aia e un singur semn, iar ăla cu se dă prioritate înainte de sens, nu e. Aşa că ţine minte. Înainte să intri în sens, dai prioritate. Apoi ai, teoretic, că practic nu îţi dă nimeni.” Dar am avut noroc, când am intrat în sens, chiar am întâlnit un nene care părea să priceapă că eu am prioritate, ci nu el. Am avut noroc. Nu am depăşit şaizeci la oră până la mama. Şi am şi ajuns. Uraaa!!! La mama, normal, fiecare îşi dădea cu părerea pe unde să mă întorc. „Lasă, băi, ca tot la intersecţia aia cumplit de mare ajung”. Deci tot acolo. Atunci am ajuns şi eu la optzeci la oră, că se ţinea unul în spatele meu şi mă enerva. Am trecut şi pe lângă aia cu radarul, dar atunci aveam treizeci. Deci nu au ştiut că trec 😀

Una peste alta, sunt încântată de mine. Am mers prin oraş fără călăuză. Asta da realizare. Şi ca totul să fie la locul lui, mi-am dat seama că sunt ca un turist în propriul meu oraş. Până acum nu m-a interesat pe unde merge Xreder, îmi era tot una. Atâta timp cât ajungeam unde aveam treabă, cui îi păsa. Mişto, azi am descoperit că pot să merg înainte de la mama până pe o altă străduţă, nu am fost niciodată sigură de asta. Că nu am văzut pe nimeni vreodată mergând înainte. Dar semnul ăla zicea că pot şi am putut. Dumnezeu ştie ce semne mai descopăr şi azi, că fie, mâine a trecut, prin oraşul meu. Oricum, avem semne.

Şi am uitat. Dar totuşi mi-am amintit 😀 M-am trezit vorbind singură cu semnele, ca o blondă veritabilă ce sunt. Aşa că ziceam: „Bun, aici dau prioritate. Aha, aici am prioritate şi nu vă las nici de nebună”. Deci o iau razna, asta e clar. Şi să vă spun şi ce-am făcut pe ploaie? Maşina noastră, aia, singura de fapt, că restul nu sunt, e mai complicat, dar nu asta contează. Maşina noastră are ştergătoare automate. Începe pic, gata şi ele. Asta pe care merg eu, o auto utilitară, normal, nu are. Ploua cu piatră de nu vedeai la doi paşi, iar eu nu găseam poziţia ştergătorului, mergeau alea din spate continuu, dar alea din faţă nici de nebune, numai dacă ţineam eu de băţul ăla. Aşa că am ţinut de băţ până am ajuns unde am avut treabă. Ca să aflu că trebuia să dau de băţ în jos de tot ca să meargă ele singure, singurele. Nu e minunat? Acum am altă problemă: unde dracu’ e butonul ăla de la chestia aia pe unde se bagă motorina? Mă duc la ei şi îi pun să se descurce, că nu am idee.

Şi cu asta vă doresc o zi bună! A mea, cu siguranţă, va fi aglomerată. Hehe, dacă mi-ar răspunde şi Tudor la mail, cu siguranţă că ar fi una foarte aglomerată. Nu că m-aş supăra. Aşa că aştept mailul ăla.