La bârfă cu pisica

După ce am ajuns taxiul (gratuit) al tuturor colegilor, după examen şi dureri de minte, ajung acasă. Obosită, fericită, dar obosită, mă apuc de gătit. Normal, cine credeţi că apare? Stresatul.

– Îmi e foameee, îmi e foameee!

M-am dus la farfuria stresatului. Plină.

– Bine, mă, cretinule, nu vezi că ai mâncare cu duiumul?

– Păi, băi, mamă, mi-a zis Nataşa că ea mănâncă numai de la restaurant şi bea numai vodkă.

– Vodkă să bea ea cu tac-su, tu bei apă şi lapte.

– Dar laptele e pentru onanişti.

– Lasă, ştiu că ai învăţat şi tu un cuvânt nou de la Tucă, dar nu e cazul, tu nu eşti blogger.

– Dar Nataşa îmi zice mereu că ar trebui să devin onanist.

Mă gândesc dacă să-i spun sau nu că el chiar e.

– Las-o, mamă, pe Nataşa că ea e mai mică.

– Da, dar ai văzut ce bună e?

Abia aici mi-am dat seama că Piţi Star, de fapt şi de drept, e bărbat, nu mai e doar un copil.

– O să vină tac-su la Căpială şi o să-i cer mâna fetei, îi zic eu.

Normal, el sare în coadă de fericire.

– Crezi că aş putea să beau puţin whisky?

– Tu-ţi paştele mă-tii, tu ai stat de vorbă cu Vania pe mess.

Copilul roşeşte.

– Da, mă, mamă, dar ai văzut ce mişto se distrează el la Patricia?

– Noroc cu Nataşa că are capul pe umeri, decretai eu.

– Şi zici că îţi place rusoaica?

– Normal că-mi place. Decât să umbli după curvele astea pe aici… Nataşa e şi frumoasă şi cuminte.

– Şi deşteaptă, mă completă el.

– Ei, hai, să nu exagerăm.

Până la urmă l-am convins să mănânce wişcas şi puţin gourmet, dar parcă văd că mâine o luăm de la capăt. Că iar vrea să mănânce la restaurant ca Nataşa şi să bea vodkă. Cu toate că eu cred că Nataşa nu bea, doar îl provoacă.

– Pot să intru pe web?

– Intră unde vrei şi lasă-mă să dorm.

– Pot să îi scriu o scrisoare Nataşei?

Dumnezeule, s-a apucat de scris. Între timp m-a luat somnul, aşa că am să vă relatez scrisoarea mai târziu 😉